PARTEA I
Tranzitul prin România al unor cetăţeni evrei din URSS, Polonia şi Ungaria (1973)
Ştirile din mass-media românească despre refugiaţii din Orientul Mijlociu care doresc să ajungă în Germania şi Marea Britanie par extrem de serioase. Dacă le analizăm de la aproximativ 800 de kilometri distanţă de Bucureşti şi încercăm să facem abstracţie de propria noastră experienţă de viaţă în România, putem ajunge la concluzia (falsă) că există o reală preocupare la nivelul întregii societăţi româneşti privind soarta cetăţenilor sirieni, afgani, irakieni etc. care şi-au părăsit în masă locurile de baştină şi aleargă în acest moment, împreună cu familiile lor, către un „Tărâm al Făgăduinţei”. Cunoscând modul cum au reacţionat politicienii din România în alte cazuri, suntem extrem de rezervaţi faţă de soluţiile pe care le-ar putea propune prim-ministrul Victor-Viorel Ponta sau alţi membri ai guvernului său, Călin Popescu-Tăriceanu (în calitate de preşedinte al Senatului României) sau Valeriu Ştefan Zgonea (preşedintele Camerei Deputaţilor).
Subiectul pe care îl analizăm nu se referă însă la situaţia prezentă, ci la câteva evenimente din trecutul relativ recent, mai puţin cunoscute de publicul larg din România. Acestea pot ajuta la formarea unei imagini de ansamblu despre problemele cu care s-au confruntat autorităţile de la Bucureşti în momentul în care grupuri de cetăţeni străini au tranzitat România (în drum spre Israel) sau când cetăţeni români, de naţionalitate germană, şi-au exprimat dorinţa de a emigra în Republica Federală Germania.
La 28 septembrie 1973, un grup de refugiaţi de religie mozaică, proveniţi din URSS, călătoreau cu trenul către un centru de transfer din Austria al emigranţilor evrei proveniţi din Europa Centrală şi de Est. Centrul respectiv era instalat de mai mulţi ani la Castelul Schönau, aflat la circa 30 km sud de Viena, în imediata apropiere a localităţii Schönau an der Triesting.
În cursul acelei călătorii, doi membri ai organizaţiei „As-Sa’iqa” („Furtuna” – o facţiune politico-militară palestiniană înfiinţată în Siria, în septembrie 1966 şi aflată sub controlul Partidului Baas Arab Socialist) au luat ca ostateci câţiva membri ai grupului respectiv, la frontiera dintre Cehoslovacia şi Austria.
Principala revendicare a celor doi membri ai „As-Sa’iqa” a fost simplă şi concisă. În schimbul eliberării tuturor ostatecilor, autorităţilor austriece se angajau să închidă centrul de refugiaţi evrei de la Schönau.
Cancelarul austriac Bruno Kreisky a acceptat să îndeplinească revendicarea şi centrul a fost închis definitiv în decembrie 1973. Această măsură a provocat o reacţie extrem de critică din partea prim-ministrului israelian Golda Meir. Ostatecii au fost eliberaţi de cei doi palestinieni şi autorităţile austriece au pus la dispoziţia teroriştilor un avion special, cu care s-au deplasat în Libia.
La câteva zile după lansarea celebrului „ultimatum de la Schönau”, membrii Prezidiului Permanent a C.C. al P.C.R. s-au întâlnit la Bucureşti într-o şedinţă, pentru a discuta despre modul în care grupuri de cetăţeni sovietici, polonezi şi maghiari, de religie mozaică, tranzitau România, în drum spre Israel (5 octombrie 1973). Documentul pe care îl prezentăm în continuare dezvăluie ideile pe care Nicolae Ceauşescu şi anturajul său le aveau despre operaţiunea care se desfăşura de mai mult timp pe teritoriul României. În opinia noastră, liderul P.C.R. dorea (la fel ca prim-ministrul ungar Viktor Orbán, săptămâna trecută) să limiteze drastic tranzitul unor emigranţi spre destinaţii deja cunoscute.
În cazul din octombrie 1973, Nicolae Ceauşescu a luat (probabil) în considerare efectele pe care le genera închiderea centrului de la Schönau şi presupunem că a dorit ca statul român şi cetăţenii săi să nu devină ţinte ale unor acţiuni planificate de către organizaţiile palestiniene împotriva Israelului şi a cetăţenilor de religie mozaică din URSS, Polonia şi Ungaria care doreau să emigreze în Israel sau în Occident, tranzitând România.
Ironia sorţii a făcut ca, a doua zi, trupele egipteane să traverseze prin surprindere Canalul de Suez şi să atace unităţile militare israeliene instalate în Peninsula Sinai, în timpul Războiului de Şase Zile (5-11 iunie 1967). Până în prezent, nu am descoperit nici un document care să ateste că Nicolae Ceauşescu ar fi cunoscut planurile de război ale Egiptului şi Siriei, chiar şi cu o zi înainte de declanşarea „Războiului de Yom Kippur” (6-25 octombrie 1973).
5 octombrie 1973.
Protocolul şi stenograma reuniunii din 5 octombrie 1973 a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat despre soarta cetăţenilor de religie mozaică din URSS şi alte state socialiste, care intenţionau să emigreze în Israel, tranzitând România.
Protocol nr. 30
al şedinţei Prezidiului Permanent din ziua de 5 octombrie 1973
Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ.
Au fost invitaţi tovarăşii Cornel Burtică, Ştefan Andrei, George Macovescu, Emil Bobu, Ion Cosma şi Nicolae Doicaru.
Şedinţa a început la orele 17.00 şi s-a terminat la orele 17.35.
A prezidat tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Prezidiul Permanent al C.C. al P.C.R. a examinat problema tranzitului prin R.S. România a evreilor din URSS şi alte ţări socialiste, care emigrează în Israel.
În urma discuţiilor, Prezidiul Permanent a hotărât următoarele:
– Ministrul Afacerilor Externe al R.S. România va transmite ambasadorului URSS la Bucureşti că R.S. România nu poate să asigure tranzitul evreilor care emigrează din URSS spre Israel, având în vedere numărul mare al acestora, precum şi problemele pe care le crează prin faptul că se dedau la manifestări antisovietice şi antisocialiste pe teritoriul român.
– Ministrul de Interne va lua de urgenţă măsuri corespunătoare la punctele de trecere a frontierelor de stat ale R.S. România.
– Ministrul Turismului va destitui din funcţiile deţinute salariaţii din subordine vinovaţi de facilitarea tranzitării teritoriului R.S. România de către emigranţi evrei din URSS fără aprobarea organelor române competente.
ss. Nicolae Ceauşescu
Stenograma
şedinţei Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R.
din ziua de 5 octombrie 1973
Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ.
Au fost invitaţi tovarăşii Emil Bobu, Nicolae Doicaru, Ion Cosma, George Macovescu.
Şedinţa a început la orele 17.00 şi s-a terminat la orele 17.35.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am primit o notă de la Ministerul de Interne din care reiese că Israelul ar intenţiona ca tranzitul evreilor din Uniunea Sovietică şi din alte ţări socialiste din Europa să se desfăşoare prin România. În notă se spune că ambasadorul Israelului a fost şi la Ministerul de Externe şi se spune că a fost şi la O.N.T. şi ar fi cerut sprijin în această direcţie şi că deja ar fi început să tranziteze aceşti emigranţi prin România.
Este o problemă importantă asupra căreia trebuie să gândim.
Eu l-am întrebat şi pe tovarăşul Macovescu, care mi-a spus că nu cunoaşte aşa ceva, şi pe [Ion] Cosma.
Tov. George Macovescu: Ambasadorul Israelului a fost în ultima vreme de două ori la M.A.E., dar nu a ridicat această problemă. A fost la tovarăşul Maurer şi la tovarăşul [Ştefan] Voitec, unde a trimis o notă, unde se vorbeşte despre această problemă, dar el nu a ridicat-o.
La 28 septembrie, un reprezentant – nu ambasadorul – a venit la M.A.E. şi a spus că ei sunt informaţi că un grup de terorişti arabi ar organiza un atac împotriva evreilor care trec prin România şi că ei sunt în legătură cu un colonel Ionescu, care răspunde în cadrul relaţiilor oficiale de garantarea securităţii cetăţenilor evrei şi că ei cer măsuri pentru protejarea evreilor care trec prin România. Reprezentantul nostru a spus că nu ştim nimic despre acest lucru şi am anunţat pe tovarăşul [Emil] Bobu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Era un funcţionar al ambasadei?
Tov. George Macovescu: Da.
Tov. Emil Bobu: Nu am aflat încă cine a venit la Ministerul de Interne. Am raportat că după ce s-a luat hotărârea de către guvernul austriac de a nu mai permite tranzitul prin Viena, noi am luat măsuri în vederea unor eventuale acţiuni. Suntem informaţi că s-a încheiat o minută cu O.N.T., ca să se contracteze un hotel care să poată caza, în intervalul de tranzit, evreii care sosesc [în România] până când găsesc bilete la avion sau tren.
Tov. Emil Bodnăraş: S-a încheiat o astfel de minută?
Tov. Emil Bobu: Încă nu am reuşit să vedem dacă acest lucru a fost făcut.
Tov. George Macovescu: În ce priveşte regimul de tranzit, se oferă vizele de tranzit la aeroport sau la frontieră ca pentru orice cetăţean.
Tov. Nicolae Doicaru: Ce cunosc în problema respectivă. De circa două luni în urmă, noi am fost sesizaţi că au început să tranziteze prin România, în principal din Uniunea Sovietică, evrei care au aprobarea statului respectiv pentru a emigra.
Tov. Emil Bodnăraş: Vin prin Ungheni?
Tov. Nicolae Doicaru: Da. Vin apoi la Bucureşti şi pleacă mai departe. La început, cifra celor care veneau era nesemnificativă, ca în ultima perioadă acest număr de cetăţeni care tranzitează să se îngroaşe tot mai mult, ba, acum vreo patru zile – noi avem legături cu ei printr-un reprezentant al nostru, care ţine legătura cu un reprezentant al ambasadei – acest reprezentant oficial a cerut o întâlnire oficială în cadrul căreia colonelul nostru a fost informat despre toată această situaţie, că, în urma măsurilor luate de austrieci, în urma acţiunilor care se întrevăd pe plan european de a opri plecarea evreilor către Israel prin alte ţări, ei deja au hotărât ca, încetul cu încetul, să sporească numărul celor care tranzitează prin România, lucru pe care noi îl sesizasem. Simultan, s-au primit informaţii care arată că arabii, este vorba de elemente teroriste, orientate pe baza datelor pe care le deţin că evreii încep să tranziteze prin România, deja şi-au făcut obiective pentru a acţiona, aşa după cum au făcut şi în alte ţări, împotriva evreilor care trec pe aici. Astfel că au început să caute prin gări şi au căutat să identifice şi un hotel unde ambasada Israelului a închiriat 10-15 camere pentru cazarea celor care trec pe aici. Ei doresc să mărească acest număr de camere pentru a putea caza mai mulţi, până când aceştia găsesc bilete de tren sau de avion.
Tov. Emil Bodnăraş: Ce înseamnă numărul acesta mărit?
Tov. Nicolae Doicaru: În unele cazuri se ridică până la 100 de persoane pe zi.
Tov. Ilie Verdeţ: Sunt numai din Uniunea Sovietică, sau şi din alte ţări?
Tov. Nicolae Doicaru: În principal din Uniunea Sovietică, dar vin şi din Polonia şi Ungaria, motivându-se că singurii care au legătură cu compania israeliană „El-Al” suntem noi.
Vizele se dau ca pentru orice cetăţean, pe baza actelor pe care le au, fiind vorba de o cutumă internaţională. Rare sunt excepţiile unde se întâmplă altfel, dar, fiind vorba de cetăţeni ai unor ţări socialiste, nu s-au pus măsuri restrictive.
Tov. Emil Bodnăraş: Austriecii făcuseră un lagăr de triere.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Au trecut mulţi?
Tov. Nicolae Ceauşescu: 2000 şi ceva în anul acesta, din Uniunea Sovietică.
Ia spune, Cosma, ce aţi aflat?
Tov. Ion Cosma: Se fac servicii de hotel şi transportul la aeroport.
Tov. Emil Bodnăraş: Este încheiată vreo minută cu cineva?
Tov. Ion Cosma: Nu. Ei vin aşa cum vine orice cetăţean. Nu am stabilit precis dacă cei de la ambasadă au fost la agenţie (Oficiul Naţional de Turism – nota P. Opriş).
Tov. Gheorghe Rădulescu: Stau multe zile?
Tov. Ion Cosma: În funcţie de cum găsesc bilete la avion sau la tren.
Tov. Emil Bodnăraş: Cu ce plăteau?
Tov. Ion Cosma: Cu valuta dată de ambasada Israelului. Ambasada Israelului plătea toate serviciile.
Tov. Emil Bodnăraş: La preţuri obişnuite?
Tov. Ion Cosma: Sigur, la tarifele obişnuite.
Tov. Nicolae Doicaru: Aş preciza că la tovarăşii de la Ministerul Turismului a fost un reprezentant al ambasadei. Dacă este necesar, în maxim o oră putem să vedem cine a fost şi când a fost şi ce problemă a ridicat la Ministerul Turismului, dacă este necesar.
Totodată, raportez că deja în presa din unele ţări capitaliste au început să apară articole care se referă la aceste măsuri, cereri pe care le-au adresat cei de la ambasada Israelului.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce ziceţi?
Tov. Emil Bodnăraş: Poate să se vorbească cu ambasadorul Israelului.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ambasadorul Israelului pleacă, dar a spus că a auzit despre aceste lucruri, dar el nu crede că România poate să facă aşa ceva.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Băiat isteţ!
Tov. Emil Bodnăraş: Pe unde să meargă, totuşi, aceşti oameni în Israel? În alţi ani treceau pe la noi?
Tov. Nicolae Doicaru: Plecau cu avioanele „Aeroflot”-ului direct la Viena.
Tov. Manea Mănescu: Acolo era centrul lor.
Tov. Virgil Trofin: La noi erau puţini cei care plecau.
Tov. Ilie Verdeţ: Închizându-se Viena, se opresc aici şi pleacă de aici mai departe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Propun să comunicăm sovieticilor că o să-i oprim la graniţă. România nu poate să devină centrul de tranzit pentru emigranţi. Scurt. Să se dea imediat dispoziţii la graniţă şi să vedem pe ce bază O.N.T.-ul a încheiat asemenea tranzacţie. Una este ceea ce am aprobat pentru cei care pleacă de la noi, dar nimeni nu a dat aprobarea O.N.T-ului să încheie asemenea tranzacţie cu ambasada Israelului. Trebuie să anchetăm şi să vedem cine a dat această aprobare.
Tov. Emil Bodnăraş: Au încheiat un contract cu vreun hotel?
Tov. Ion Cosma: Nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acest lucru să fie valabil şi pentru celelalte ţări: şi pentru Polonia, şi pentru Ungaria.
Tov. Emil Bodnăraş: Numai pentru evrei?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Da.
Tov. Emil Bodnăraş: Poate să spună că tranzitează spre Istanbul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ei au permis de plecare definitivă şi se vede aceste lucruri (sic!). Ceilalţi nu tranzitează pe la noi pentru că ei au cu Turcia linie directă, nu trebuie să treacă prin România.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Situaţia este, într-adevăr delicată, pentru că, până la sfârşitul sfârşitului, în felul acesta plecăm căpăţâna în faţa unor organizaţii teroriste care acţionează. Aceasta este, într-adevăr, o socoteală care merită să fie ţinută în atenţie. Pe de altă parte, merită să fie luată în seamă şi situaţia că este foarte probabil că această socoteală să fie pusă la cale, adică, cineva are interesul să ne pocnească pentru că, şi într-un caz, şi în altul, tot pocnit ieşi şi dintr-o parte, şi din cealaltă. Şi atunci problema aceasta este, într-adevăr, foarte delicată.
Tov. Emil Bodnăraş: De o parte sunt arabii, de cealaltă parte ceilalţi.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Aceasta este situaţia. Omul de fapt călătoreşte, nu se opreşte în ţară, este un act normal şi toată lumea se va întreba de ce să înlături un act normal.
Pe de altă parte, acest act normal poate să aducă bătaie de cap datorită faptului că aceştia sunt dispuşi să facă acte teroriste. Poate că din acest punct de vedere ar fi bine să nu dăm publicităţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu nu spun să dăm publicităţii. Să luăm măsuri, dar să le spunem sovieticilor că nu acceptăm tranzitul. România nu are condiţii. Ce, este mai normal (sic!) să vină din Polonia şi să plece mai departe? Şi nu este normal nici din Uniunea Sovietică, pentru că cetăţenii care merg la Paris sau în Turcia nu vin pe aici. Deci, nu este vorba de un tranzit obişnuit.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Nu ştiu dacă acest lucru nu ar fi bine să se discute cu ambasadorul lor!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aş propune ca ambasadorului să nu i se spună nimic şi numai dacă vine el să ridice problema, atunci vom discuta.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Şi iar încep speculaţile în presa occidentală!
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Trebuie ţinut seama că poate fi un gest limitat. Clar este că existenţa acestui gest dă o anumită justificare măsurilor pe care noi le-am luat pentru că nu avem nevoie să se facă acest război pe teritoriul nostru. Şi dacă la un moment dat se va pune şi problema aceasta, va trebui să se lămurească şi acest lucru, aşa că, din acest punct de vedere, poate că este mai bine să facem aşa.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ai noştri, cei cărora le dăm voie să plece, să plece normal.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Să le spunem sovieticilor şi să-şi organizeze tranzitul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă mai vin [evrei] în România, îi întoarcem [în ţările de unde au plecat].
Tov. Gheorghe Rădulescu: Se află imediat!
Tov. George Macovescu: Aici trebuie măsuri practice. Lucrurile se petrec aşa: Uniunea Sovietică şi celelalte ţări dau vize de ieşire, nu de tranzit prin România. Cetăţeanul care a primit viza se urcă în avionul care îi convine. Deci, măsurile sunt la noi, nu la ei.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi să spunem guvernului sovietic că nu-i primim pe aeroport. Avionul poate să stea; dacă vor, să stea în avion până pleacă cu el.
Tov. George Macovescu: Trebuie să le spunem măsurile practice. Răspunsul lor poate fi acesta: eu i-am dat viză de plecare, nu mai este cetăţeanul nostru.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Aceasta este perfect aşa.
Tov. George Macovescu: Şi aici trebuie să am replica.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Uite care este. Acesta este un cetăţean căruia i-ai dat dreptul să emigreze într-un anumit loc. A fost până acum cetăţeanul dumitale. Este adevărat că este liber să treacă pe unde vrea, dar eu îţi spun că această trecere a emigranţilor îmi provoacă greutăţi şi nu pot să tolerez acest lucru.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi apoi se dedau şi la manifestaţii.
Tov. Emil Bobu: Sunt deja câteva cazuri când aceşti evrei, pe tren, adresează epitete la adresa Uniunii Sovietice, strigă „jos colhozurile, ne-am săturat de ele” şi nu vrem să se petreacă pe teritoriul nostru.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Cred că Securitatea ar trebui să-i pună să cânte [melodia] „Cu lăutarii după mine”.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sau să strige: „plecăm în Israel să facem şi acolo colhozuri”.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Problema trebuie privită cu seriozitate pentru că problema se poate discuta cu sovieticii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu sovieticii trebuie discutat, la fel şi cu ceilalţi, că le punem în vedere că România nu poate asigura acest lucru. Ei nu au ce căuta în Bucureşti din alte ţări. Să le punem, pur şi simplu, în vedere acest lucru.
Tov. Emil Bodnăraş: Polonezii au şi ei linii internaţionale.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Cred că ar fi bine să stăm de vorbă şi cu ambasadorul Israelului.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Când va veni el. Să nu lăsăm să se vadă că este o problemă. Dacă vine el să o ridice, atunci să discutăm.
Tov. Emil Bodnăraş: Şi eu cred că deocamdată nu este cazul să stăm de vorbă cu el.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este pur şi simplu o problemă cu sovieticii. România nu poate să asigure acest tranzit şi să le spunem să-l facă prin altă parte. Dacă Uniunea Sovietică o să spună că din cauza românilor nu se face, atunci o să vedem. Pentru ce să facem noi o problemă?
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Dacă ei îi trimit prin România, ei merg prin România, nu pentru că nu găsesc avion în altă parte. Eu cred că dacă ar pleca la Paris sau Viena, ar găsi mai multe avioane.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Poate plătesc mai mult pe acolo.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Da de unde. Pot să fac pariu cu tine că dacă cerem de trei ori mai mult, plătesc de trei ori mai mult.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa este, pentru ei nu este o problemă lucrul acesta. Este clar că nici Franţa nu este dispusă să facă tranzitul acesta.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Aici este ceea ce mi se pare mie lucrul pe care trebuie să-l avem în vedere pentru că, dintre toate ţările, ţara care poate avea cele mai multe dezagremente suntem noi şi, dacă suntem noi ţara cu cele mai multe dezagremente, suntem în drept să spunem [ca tranzitul] să se facă prin ţara care are cele mai puţine.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Ai noştri pleacă normal.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ei vor să facă un centru de tranzit, de fapt. Să-i adune din Polonia, din Uniunea Sovietică şi aşa mai departe. Uniunea Sovietică poate să-i trimită spre Turcia. Nu este vorba de cei care pleacă normal, cu avionul, pentru că aceştia sunt puţini şi am putea să închidem ochii.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Uniunea Sovietică poate să-i trimită spre Ierusalim sau Tel Aviv. Se va ridica problema şi se va şti că noi am fost împotriva acestui lucru şi vor fi oameni care vor spune „deci, îşi pleacă capul în faţa unor terorişti”.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este vorba numai de terorişti, ci de întreaga lume arabă.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Şi poate să spunem că sunt manifestaţii împotriva Uniunii Sovietice.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Putem să spunem şi acest lucru. Să-i trimită direct în Statele Unite [ale Americii] pentru că au curse directe, au şi avioane bune.
Tov. Emil Bodnăraş: Poate să-i trimită direct şi în Israel.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Eu am avut o discuţie destul de lungă cu ambasadorul, dar nu mi-a spus nimic.
Tov. Ion Păţan: Dacă era soluţionată, de ce să mai spună![?]
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Dar putea să spună mulţumesc.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce să spună mulţumesc, în momentul în care plăteşte în valută O.N.T.-ului, care, de fapt, el ar trebui să spună[?]
Tov. Emil Bodnăraş: Cam câţi evrei au trecut din Uniunea Sovietică?
Tov. Nicolae Doicaru: Pe an, ei dau drumul cam la 45 mii, după câte cunoaştem noi.
Tov. Ilie Verdeţ: Pe la noi au trecut puţini.
Tov. Nicolae Doicaru: Da, plecau prin Viena.
Tov. Ilie Verdeţ: Pe la noi au trecut câteva mii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să le spunem că, în ultimul timp, un mare număr de evrei pleacă din Uniunea Sovietică, vin la noi şi se dedau la manifestaţii antisovietice, antisocialiste, ne crează probleme.
Astăzi, Macovescu să-l cheme pe ambasadorul sovietic şi să-i spună. Dacă nu este el, să-i spună unuia de acolo, că află el.
Tov. George Macovescu: Eu atrag atenţia asupra unui lucru: la frontiera terestră se poate face lucrul acesta. La aeroport, trebuie să ne aşteptăm că, dacă nu fac arabii acte teroriste, pot să facă alţii acest lucru. Sunt mai mulţi cetăţeni în avion.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu avionul vin puţini şi avionul vine de două ori pe săptămână.
Tov. George Macovescu: Trebuie ca şi tovarăşii să ia măsuri.
Tov. Paul Niculescu-Mizil: Şi sovieticii trebuie să găsească soluţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Avionul nostru să nu vândă biletele pentru aceste persoane (sic!).
Tov. Paul Niculescu-Mizil: Cu „Aeroflot”-ul putem discuta.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Avionul lor pot să ia puţini oameni (sic!). Să nu acceptăm curse speciale. Dacă vin 2-3, nu este o problemă.
Tov. George Macovescu: La frontiera terestră nu este o problemă.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Ţinând seama de raporturile care există între ţările socialiste, putem să le spunem că, din cauza acestei prietenii, să nu faceţi acest lucru.
Tov. Ion Cosma: Cei mai mulţi vin cu trenul.
Tov. Emil Bodnăraş: Celor câţiva care vin cu avionul le dăm drumul până se reglementează.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este o problemă cei care vin cu avionul, putem să-i lăsăm, dar să nu se transforme într-o trecere masivă prin România.
Tov. George Macovescu: Înţeleg că trebuie să vorbesc şi cu polonezul, şi cu ungurul.
Tov. Nicolae Doicaru: Poate să mai aşteptăm puţin.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să discutăm cu sovieticii. Să se ia măsuri la graniţă; cu avionul vin mai puţini.
Tov. Nicolae Doicaru: Să nu-i punem pe toţi în aceeaşi situaţie.
Tov. Emil Bodnăraş: De la noi cum pleacă ei în Israel?
Tov. Nicolae Doicaru: Unii cu avionul, alţii cu trenul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este un avion israelian direct care vine aici.
Tov. George Macovescu: Mai duce şi TAROM-ul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu ai noştri sunt alte situaţii.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Aceştia sunt ovreii noştri.
Tov. Paul Niculescu-Mizil: Cred că este bine să le spunem şi polonezilor.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să le spunem deocamdată sovieticilor.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Şi din Uniunea Sovietică, dacă ar avea cea mai mică bunăvoinţă, ar putea să-i treacă pe oriunde ar vrea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă o să mai riposteze, o să riposteze peste tot că nu-i lăsăm pe evrei să plece. Vom vedea. Pe linia securităţii, să se ia măsuri cu grupele teroriste ca să nu pătrundă în ţară, aşa cum am mai discutat.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Măsurile care au fost luate până acum au fost eficace, dar dacă se produce tranzitul masiv va fi mai greu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine.
Atunci putem să ridicăm şedinţa.
sursa: contributors.ro
