7 ianuarie 2015, Paris: Capitala îndrăgostiților, țara vinurilor și a brânzeturilor fine, Turnul Eiffel etc. Europa este trezită din somn de vestea asasinării unui grup de jurnaliști și caricaturiști de la săptămânalul francez de satiră Charlie Hebdo. Cauze: lipsă de respect față de simbolurile sfinte și fanatism religios. Sintagma „Je suis Charlie” face înconjurul lumii în doar câteva ore și fotografia cu acest mesaj cunoaște o viralitate acerbă pe rețelele de socializare, de la oamenii de rând, la premieri și președinți de stat. Liderii celor mai importante state se întrunesc la Paris și o lume întreagă este în doliu. Evenimentul este adesea denumit de jurnaliști, bloggeri și analiști „Al doilea 11 septembrie”, „11 septembrie al francezilor”. Libertatea de expresie este pe buzele tuturor. Invocarea drepturilor, a democrației și a exprimării libere devine rapid o modă „purtată” de oricine, inclusiv de cei care auzeau atunci, pentru prima dată, termenii respectivi.
1 septembrie 2015, Baku: O parte a tinerilor europeni habar n-au al cărui stat este capitală Baku. Alții cred că e o țară din Africa. O parte a absolvenților de liceu din România sunt convinși că este un nou brand vestimentar. Europa doarme profund în momentul în care unul dintre cei mai importanți jurnaliști de investigații din Caucaz este condamnat la 7 ani și jumătate de închisoare în urma unui proces controversat, inegal și lipsit de transparență. Cauze: investigațiile jurnalistei au dezvăluit legăturile mafiote și de corupție de la cel mai înalt nivel din Azerbaidjan și interesele ascunse ale familiei prezidențiale. Hărțuirile și umilințele la care au fost supuse jurnalista și familia acesteia de-a lungul timpului, arestarea abuzivă a jurnalistei din decembrie 2014 și, ulterior, condamnarea acesteia nu au avut nicidecum ecourile la care ne-am fi așteptat într-o Europă iubitoare de libertate de exprimare și democrație, așa cum se erijau statele ei cu 8 luni în urmă.
Filmată în propriul dormitor și obligată să măture străzile
Solidaritatea și valul de simpatie pentru victimele dictatorilor nu trec de Marea Neagră. Sau poate trec, cu singura condiție să fie și sânge vărsat, gloanțe trase, eventual decapitări. Atunci e acel breaking-news de tip fast-food, fără granițe, capitale necunoscute și interese geopolitice. Atunci fiecare se identifică, ipocrit sau inconștient, cu victima. Din nou, condiția este să fie moartă. Sau pe patul de moarte. Sau, în cel mai fericit caz în care victima supraviețuiește, atunci e obligatoriu să fie carismatică și populară.
Khadija Ismayilova nu este nici moartă, din fericire, dar nici carismatică, din păcate. Populară a devenit în rândul jurnaliștilor de investigații din întreaga lume, dar nu din cauza abuzurilor la care aceasta a fost supusă, ci datorită curajului ei și investigațiilor jurnalistice care au demascat grupurile mafiote și corupția din Azerbaidjan. Din nefericire pentru ea, va ispăși o pedeapsă pe care în România o primește un judecător sau un procuror care a schimbat soarta unui om contra unei sume de bani cu multe zerouri. Sau un parlamentar sau ministru care a condamnat la sărăcie un oraș întreg în urma unei privatizări păguboase. De două ori mai multe zerouri în cazul ăsta. Sau un mogul de presă securist care spală pe creier o generație după ce, eventual, i-a furat din buzunar câteva zeci de milioane de euro.
Conform declarațiilor din presa națională și internațională, jurnalista azeră a fost arestată, inițial, pe 5 decembrie 2014, fiind acuzată că din cauza acesteia un coleg al ei ar fi încercat să se sinucidă. Acesta din urmă a declarat autorităților de la Baku că a vrut să-și ia viața din cauza Khadijei.
Potrivit jurnaliștilor de la RISE Project (grup de jurnaliști din care și Khadija face parte), cu doar o zi înainte de aceste acuzații, autoritățile din Azerbaidjan au dat publicității un raport de 60 de pagini în care Khadija a fost prezentată drept agent al unor guverne străine care atacă interesele țării de la Marea Caspică.
Înainte să recurgă la artileria grea de acuzații și acțiuni la adresa jurnalistei în vârstă de 39 de ani, grupurile de interese deranjate de anchetele Khadijei au recurs la tentative de intimidare absolut abjecte la adresa jurnalistei : în urmă cu aproape doi ani, o serie de imagini, filmate în dormitorul Khadijei cu o cameră ascunsă în perete, au fost publicate pe internet dar și la televiziunile controlate de guvern. Altădată Khadija a primit o pedeapsă de 220 de ore de muncă silnică pentru că nu a vrut să plătească o amendă în semn de protest pentru abuzul comis de instituțiile publice. Khadija a fost obligată să măture străzile din Baku. Jurnalista a replicat zâmbind că îi place să strângă mizeria din oraș și din țară. Jurnalistei i s-au alăturat zeci de azeri care au măturat alături de ea străzile din capitala Azerbaidjanului.
Cu toate acestea, „în declaraţia finală pe care a citit-o ieri în faţa instanţei, jurnalista şi-a exprimat încă o dată angajamentul ferm de a-şi continua munca, în ciuda atacurilor la care a fost şi este supusă”, menționează jurnaliștii de la Adevărul: „Mă aşteaptă sentinţa şi pedeapsa la închisoare. Prietenii mă întreabă la ce mă aştept. Sincer, nu mă gândesc la asta. Mai ales când ţara are atâtea alte probleme. Voi fi unul dintre cei 500 de prizonieri la Penitenciarul Nr. 4. Acolo voi avea oportunitatea de a dezvălui legendele despre condiţiile de acolo şi despre transparenţa din sistemul penitenciar. Mă număr printre acei oameni care ştiu să transforme o problemă într-o oportunitate. Aşa a fost mereu. Voi clădi case din pietrele care sunt aruncate spre mine”, este declarația jurnalistei azere citată de publicația respectivă.
Conform colegilor săi de la RISE Project, „în ultima perioadă, Ismayilova a scris despre industria de telefonie mobilă din Azerbaidjan, scoțând la lumină implicarea fiicelor președintelui în aceste afaceri. De asemenea, Khadija a dezvăluit corupția din industria construcțiilor și a mineritului aurifer dar și structurile obscure de tip offshore pe care oamenii apropiați președintelui Aliyev le folosesc ca să acapareze mari bucăți din economia țării de la malul Mării Caspice”.
Khadija Ismayilova, care este corespondent și la Radio Europa Liberă, este susținută puternic de colegii săi, care înțeleg cum se traduce, de fapt, condamnarea unui jurnalist, într-un fost stat sovietic, la 7 ani și jumătate de închisoare, după mai mulți ani în care acesta a fost hărțuit fără succes.
Sursa: info-sud-est.ro
