Sunt puțini cei care mai contestă faptul că modul în care trăiește România azi își găsește o cauză directă în desfășurarea și rezultatul celui de-al doilea război mondial. Mai exact, în ocupația comunist-sovietică pe care a cunoscut-o România.
Este o opinie larg răspândită aceea că soarta României a fost decisă la conferința de la Yalta, din 6 martie 1945, cu puțin timp înainte de încheierea de facto, a conflictului.
În realitate, însă, documentele arată altceva. Documentele publicate de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, în cartea „Misiunile lui Vîşinski în România. (Din istoria relaţiilor româno-sovietice, 1944-1946)”, apărută în 1997, arată că discuțiile despre cedarea României în sfera de influență sovietică au apărut în 1941, mai precis în decembrie. La doar câteva luni de la momentul în care România, se angaja în războiul pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei, cedate prin ultimatumul sovietic din 1940.
Istoricul Ioan Scurtu a redat momentul primelor discuții: „În decembrie 1941 a avut loc o primă discuţie, la Moscova, între liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin şi ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, privind organizarea Europei după război. Cu acel prilej, Stalin şi-a exprimat dorinţa ca Uniunea Sovietică să dispună de un „brâu de securitate”, format din state cu regimuri „prietene”, care să nu mai permită ca de pe teritoriul lor să se declanşeze un război din partea Germaniei contra URSS. În acest „brâu de securitate” urma să fie inclusă şi România
Peste puţin timp, atât Foreign Office-ul, cât și Departamentul de Stat s-au declarat de acord cu solicitarea lui Stalin”, a scris el, într-un articol de pe blogul personal.
Cu toate acestea, pașii concreți pentru această înțelegere au început în octombrie 1943.
„O primă înţelegere a fost realizată la întâlnirea miniştrilor de externe ai URSS, Marii Britanii şi SUA, desfăşurată la Moscova în zilele de 19-30 octombrie 1943, când s-a constituit Comisia Consultativă Europeană, care avea la bază hotărârea celor trei state potrivit căreia „vor acţiona împreună în toate problemele privitoare la capitularea şi dezarmarea inamicului”, scrie istoricul.
În decembrie 1943, la conferința de la Teheran, liderii SUA și ai Marii Britanii au decis „au acceptat propunerea lui I.V. Stalin ca în statele aflate la graniţa Uniunii Sovietice să nu mai existe guverne ostile acesteia”.
Ceea ce s-a convenit la Teheran a fost descris, cu cinism, de către Winston Churchill, în memoriile sale. Liderul britanic a povestit ce i-a spus lui Stalin în octombrie 1944, la Moscova.
„Momentul era propice pentru treburi, aşa că am spus: <Hai să rezolvăm problemele noastre în legătură cu Balcanii. Avem acolo interese, misiuni, agenţi. Să nu ajungem la scopuri contrarii în chestiuni minore. Cât priveşte Britania, v-ar conveni să aveţi o predominare de nouăzeci la sută în România, noi să avem nouăzeci la sută de spus în Grecia şi să mergem cu cincizeci şi cincizeci în Iugoslavia?” Evident, lui Stalin i-a plăcut propunerea, drept care „a luat creionul lui albastru şi a făcut un semn aprobator”, scrie Scurtu, citând din Winston Churchill, Al doilea Război Mondial, vol. II, Bucureşti, Editura Saeculum I.O.,1996, p. 381 – 382.
Reamintim că în octombrie 1944, România era deja de partea Aliaților anti-fasciști, după actul de la 23 august.
„Aşadar, în privinţa României „cărţile erau făcute” din octombrie 1944, astfel că la Conferinţa de la Yalta (4 – 11 februarie 1945) cei trei – Stalin, Roosevelt şi Churchll – nu au discutat despre ţara noastră, al cărei nume nici măcar nu a fost menţionat.
La încheierea Conferinţei a fost publicată Declaraţia asupra Europei eliberate, în care se exprima „acordul comun de a duce o politică comună din partea celor trei guverne ale lor în timpul perioadei temporare de instabilitate în Europa eliberată şi acela de a ajuta popoarele Europei eliberate de sub dominaţia Germaniei naziste şi popoarele fostelor state satelite ale Axei să rezolve prin mijloace democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”[6]. Redactat într-o formă alambicată, textul lăsa să se înţeleagă că cei trei se pronunţau pentru dreptul popoarelor de a-şi rezolva problemele interne prin mijloace democratice. Această idee a fost reţinută de liderii partidelor istorice din România (PNŢ şi PNL), precum şi de regele Mihai.
Istoria a demonstrat că acestă Declaraţie avea menirea de a ascunde opiniei publice adevăratele înţelegeri la care au ajuns liderii URSS, SUA şi Marii Britanii. Mărturie stau evoluţiile ulterioare înţelegerii de la Yalta. Liderul de la Kremlin a acţionat metodic, încă din timpul războiului, reuşind să impună dominaţia sovietică în Bulgaria, România, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, partea estică a Germaniei, a sprijinit preluarea puterii de către comunişti în Albania şi Iugoslavia, cu acordul complice al conducătorilor SUA şi Marii Britanii”, scrie Scurtu.
sursa: activenews.ro
Pentru a nu se mai difuza de peste 60 de ani tot felul de informații aiurea ar fi cazul ca o redacție serioasă să publice în extenso tratatul de la Yalta după ce va fi bine înțeles pe urmă mai discutăm, dacă va mai fi cazul.Înțelegeri secrete au fost sunt și vor fi cât lumea dacă vor mai fi oameni pe planetă.Greu de aflat ce se discută în secret dacă nu se materializează ceva în scris,în rest alt fel izmene pe călători, putem face ce speculații vrem că sunt destui care înghit chiar orice.
Problema poate fi pusă și în alți termeni.Pentru a face economie de morți anglo-americanii i-au lăsat pe ruși să se macine cu nemții ajutându-i total cu bombardamentele mult mai devastatoare decât Hiroșima și Nagasaki care de fapt puseseră Germania la pământ înaite de intrarea rușilor.Nota bene americanii au avut mai puțini morți decât România! așa că ia lăsat pe ruși să ajungă în mijlocul Europei.Ce se mai putea face cu milioane de soldați ruși după terminarea războiului decât să se aștepte retragerea tuturor trupelor după încheierea păcii.Germania i se rezervase un regim special nu intra în această situație.Stalin după ce s-a văzut cu sacii în căruță le-a dat cu tifla celor care de fapt i-au salvat de la dispariție sigură.Stalin a declarat clar oficial acolo unde sunt trupele sovietice se va instaura conducere sovietică punct.În ceea ce îl privește pe Churchil ca salvator al imperiului Britanic problema esențială a marii Britanii era salvarea Mediteranei pe de-a întregul ei de la vest la est adică turcia grecia,jugoslavia și italia să nu cadă pradă sovietelor ceea ce ar fi fost un dezastru de neimaginat, fără comentarii pentru cine cunoaște ce a reprezentat și reprezintă în continuare bazinul Mediteranian.Cum Churchil știa foarte bine de serviciile secrete exact intenția sovietelor a încercat să indulcească pilula amară și fără nici o aprobare din partea americanilor dar și fără știrea lor la o conversație cu Stalin a adus vorba de țările limitrofe Mediteranei care trebuiau salvate.Pe colțul mesei la care ședeau cei doi pe o bucățică de hârtie Churchil a scris un procentaj de cum ar arăta influența rusească și cea englezească în această zonă americanii ne figurând, nu s-a scos nici un cuvânt, Churchil a împins bilețelul către Stalin acesta s-a uitat și i-a dat biletul înapoi fără să spună nimic, deoarece pentru început celelalte țări erau ca și luate urmând ca și grecia jugoslavia și eventual turcia să cadă sub cizmă sovietică.Lucra cu toate motoarele Cominformul să pună mâna și pe Italia prin alegeri trucate dar nu le-a mers.Ceea ce s-a dovedit exact a fost războiul civil din Grecia provocat de comuniștii susținuți de soviete și condiționarea lui Tito de a accepta trupe sovietice pe teritoriul jugoslaviei restul se cunoaște.Bomba mare a explodat însă la americani când arhive secrete Germane ale serviciilor de spionaj și contraspionaj au ajuns în mâinile lor.S-au luat cu mâinile de cap când și-au dat seama cum au fost lucrați de agenții sovietici infiltrați până și în intimitatea președintelui Roosevelt care ajunsese un manipulat în stil mare.După Postdam la o întrunire ultra secretă la Washington s-a pus problema dacă nu este cazul ca rușilor să li se aplice formula care trebuia utilizată în Japonia care nu vroia nici în ruptul capului să înceteze războiul.După ce au fost lansate cele două bombe atomice care la acel moment erau unice operaționale s-a așteptat reacția rusească, cu toate că pentru ruși nu exista nici un secret al fabricării bombelor atomice așa că americani au așteptat degeaba aproape întreaga documentație a lor a fost procurată prin spionajul sovietic, ba mai hilar, Stalin aflase de rezultatul testului cu arma atomică înainte de președintele Truman! bineînțeles că nu au avut nici o reacție, așa rețea de spionaj mai zic și eu.Nu este de loc de mirare, America a intrat în război fără a poseda servicii de spionaj și chiar de contraspionaj la nivelul cerințelor, pe parcursul războiului cu asistență englezească s-au pus pe picioare. Ceea ce au astăzi nu este deloc surprinzător de eforturile colosale pe care le fac în aceste domenii după ce au realizat ca au fost duși de nas în mare stil.După încheierea păcii trupele aliate s-au retras pentru a lăsa Europa să se normalizeze rușii în schimb au refuzat și dacă s-ar fi putut rămâneau pe veci unde au ajuns,Așa că nu trebuie să fi proamerican ca să-ți dai seama ce dezastru ar fi însemnat dacă nu ar fi fost marea putere Americană iar astăzi imperiul răului continuă cu înverșunare să destabilizeze lumea și desigur în prim plan să scape de NATO și apoi să distrugă alianța Europeană,te pui cu Ivan Turbincă.Încă sunt multe secrete bine păstrate și ne desecretizate nici după 60 de ani și de aceia multe lucrări de istorie în lipsă de dovezi scrise merg pe ipoteze unele putând fi însă și adevărul pur metoa matematică a deducției nu este o joacă
Comentariile sunt închise.