Supunere este cel mai nou roman al binecunoscutului scriitor Michel Houellebecq, considerat, de altfel cel mai important scriitor francez actual și este considerat un adevărat fenomen editorial, mai ales prin faptul că a fost tradus și urmează să apară în cursul acestui an în peste 40 de țări.
Supunere este inclus de însuși autorul lui în genul PF (political fiction), cadrul de desfășurare al romanului fiind o Franță al cărei regim politic este musulman. Acest fapt a făcut ca Supunere să zguduie bine Occidentul, pe care de altfel l-a smucit încă din 1998, prin romanul Particulele elementare. Michel Houellebecq analizează cu scalpelul în mână și pune în faţă societății occidentale mizeria morală şi deruta politică, laolaltă cu schimbările demografice și hemoragia de neoprit a celor care își caută fericirea în țările dezvoltate din Vestul Europei.
Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu acelaşi entuziasm pe internet meniuri de catering şi servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Şi de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizaţia modernă bazată pe dezideratul „căutării fericirii“? Provocator cu program, scriitorul şochează de fiecare dată prin tuşele satirice îndrăzneţe, însă întrebările subiacente aparţin unui moralist care, schiţând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eşecul proiectului iluminist şi întrevede sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare.
„Două romane profetice au zguduit secolul XX: 1984 şi Minunata lume nouă. Erau profetice nu în sensul că prevedeau viitorul, care le-a infirmat, ci pentru că enunţau un adevăr despre prezent. Anticipaţiile lui Houellebecq fac parte din aceeaşi familie. Houellebecq are în comun cu Huxley o curiozitate fascinată de fenomenele religioase şi cu Orwell groaza de biciul politicii şi un simţ – pe care puţini i l-au recunoscut – al ceea ce se numește common decency. Altfel – iar Dumnezeu ştie cât îi iubesc pe Huxley şi pe Orwell – Houellebecq e mai puternic decât ei.“ (Emmanuel Carrère, Le Monde)
„Michel Houellebecq are geniul detaliului semnificativ … El îmbină savant concretul şi abstractul, naraţiunea şi filozofia. Forţa comică a scriitorului vine din faptul că, în loc să fie prizonier al spiritul timpului sau să i se împotrivească, el îl observă din exterior. Impasibilitatea lui este pur şi simplu irezistibilă.“ (Alain Finkielkraut)
Comentariile sunt închise.