Scrisoare deschisă către ministrul diasporei, după vizita acestuia la Roma. Leontin Cojocea, Preşedintele CASCRI (Centro di Assistenza e Servizi dei Cittadini Romeni in Italia), este nemulţumitde felul în care a fost organizată vizita ministrului, de unele dintre afirmaţiile acestuia, dar şi de ce a văzut în sală la Accademia di Romania.
«Ministrul delegat pentru relaţiile cu românii din afara graniţelor ţării, Angel Tîlvăr (foto), a avut vineri, 24 iulie 2015, o întâlnire cu câţiva cetăţeni români care vin definiţi a fi “mediul asociativ”, “reprezentanţi ai comunităţii românești”, iar aici cred şi sper că se referă la membrii delegaţiei sale şi reprezentanți ai Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Roma, dar şi cu mass-media de limba română, din “centrul şi sudul Italiei”, ceea ce se afirmă şi în comunicatul DPRR, public, dar şi în declaraţiile şi interviurile acordate de către ministrulul delegat cu această ocazie.
Dacă domnia sa numeşte “mediu asociativ” sau “reprezentanţi ai mediului asociativ din centrul şi sudul Italiei” cei câţiva cetăţeni români prezenţi la acest aşa zis eveniment, iar prezenţa din sală a satisfăcut planul de activitate sau interesul domniei sale, făcându-l să declare că “apreciază evoluţia relaţiilor dintre DPRRP şi mediul asociativ românesc din Italia”, atunci situaţia este intr- adevăr îngrijorătoare şi scoate în evidenţă, încă o dată, chiar dacă nu ar mai fi fost nevoie, limitativitatea informaţiilor şi a relaţiilor cu mediul asociativ românesc din Italia, dar şi limitativitatea raportului pe care departamentul, pe care îl conduce şi reprezintă, îl are în acest moment cu cetăţenii români din afara graniţelor ţării şi mai ales cu adevăratul mediu asociativ românesc din Italia!
Şi când spun asta mă refer la adevăraţii reprezentanţi ai mediului asociativ românesc din Italia, acei români care zi de zi se confruntă cu situaţia critică a concetăţenilor noştri prezenţi pe teritoriu, la nivel de relaţii de muncă, respectarea drepturilor omului şi respectarea legislaţiei, promovarea imaginii, a culturii şi a tradiţiei româneşti peste hotare şi în Italia dar şi cu multe altele!
Acele figuri reprezentative care prin activitatea lor, bazându-se pe forţa proprie şi fără sprijinul real al instituţiilor reprezentative ale statului român, sunt alături de românii din afara graniţelor ţării noastre şi în mijlocul lor, ascultându-le dar şi rezolvându-le probleme acestora!
Sunt cei pe care atât guvernul României, cât şi reprezentanţii politici, din nefericire pentru noi toţi, continua să-i ignore, dar de care încearcă cu orice prilej să se folosească în mod tacit.»
În scrisoare se vorbeşte apoi de termenul de “diaspora de mobilitate”, folosit impropriu de ministru, posibil în scop de manipulare a adevărului. Preşedintele CASCRI împarte diaspora în „înregistraţi” şi „neînregistraţi”, considerând că cei dintâi ar trebui să fie prioritatea.
«Dacă dumneavoastră consideraţi comunitatea românească din Italia ca fiind o“comunitate de mobilitate” a diasporei româneşti şi veţi continua să atribuiţi un statut de “români din afara graniţelor ţării” cetăţenilor români cu domiciliu şi rezidenţa în România, acelor “navetişti” în străinătate din diferite motive personale, nu faceţi decât să aduceţi un prejudiciu atât imaginii comunităţii româneşti din afara graniţelor ţării, cei cu adevărat statut de membri ai diasporei româneşti, cât şi statului român care demonstrează, din păcate, atât dezinteres faţă de aceştia cât şi incompetenţă în definirea statutului de cetăţean român în străinătate.
Navetiştii români nu sunt “români de pretutindeni”, domnule ministru, chiar dacă-i întâlnim pretutindeni prin afara graniţelor ţării!. (…) Aceşti cetăţeni românirezultă a fi înregistraţi în România, dar nu sunt în România! Aceşti cetăţeni români sunt consideraţi de dumneavoastră români în afara graniţelor ţării, dar nu rezultă a fi înregistraţi în străinătate! În baza cărui criteriu îi denumiţi a fi “români din afara graniţelor ţării”? Cine sunt aceştia?
Vă răspund din experienţa zilnică. Sunt cei care, chiar prezenţi pe teritoriu Italiei în mod continuativ, neînregistrându-se în registrele de evidenţă a populaţiei şi nedeclarându-şi prezenţa pe teritoriu, continuă să lucreze la negru, să alimenteze reţele de trafic ilegal de persoane, reţelele de prostituţie, să fie în continuare resursa de “mână de lucru” ieftină pentru agenţiile de intermediere a forţei de muncă din România şi din Italia, care-i trimit la munca câmpului în regim de sclavie sau în casele italienilor fără un contract de muncă, fără a le asigura drepturile salariale, fără a le oferi asistenta necesară dar continuând să le perceapă comisioane şi să-i arunce pe străzile străinătăţii atunci când vreunul dintre ei îşi cere măcar un drept!»
sursa: gazetaromaneasca.com
