România stă de câteva săptămâni pe banca de rezerve. Nimeni nu guvernează, nimeni nu mai muncește, noroc că străbunicul Ponte a dat la lopată și așa am mai tăiat o panglică la autostrada Nădlac-Arad.
Dacă fiecare lider politic ar avea câte un străbunic care să fi pus umărul la bunul mers al țării, pesemne că ăștia mici transformau Parlamentul în discotecă, în numele “interesului național”. 
Oricum mult nu mai e până acolo. Muzica e data la maximum, iar România stă să se devină planeta celor 12 maimuțe (a se citi invers, 21) care sunt gata să facă teste pe noi, cei care n-am evadat din cotidian ca să ne cerem de urgență internarea la ospiciu, acolo unde toți am fi Napoleon, Hitler sau Marilyn Monroe.
În orice caz, țara merge bine. Și dacă n-ați știut asta, ar fi bine să repetați poate o să și credeți, căci vorba aia “repetiția e mama învățăturii”.
În țara Ficusului și a lui Pinochio, toată lumea se deplasează în cârje, în timp ce Pinochio se cațără în Ficus, iar Ficusul se răsucește după nasul lui Pinochio. În România zilelor noastre, al cărei imn este “Somnoroase păsărele”, cei de sus caută să ne adoarmă treptat pe muzici ambientale de zornăit de cătușe, doar-doar n-om mai plânge de foame. Nimeni nu se mai gândește la țărișoara asta. Nici măcar Patriarhul Daniel, care și el a dat muzica la maximum în merțan, în drum spre 2 Mai, acolo unde s-a dus cu trafaletul să exorcizeze niște indivizi rămași în fundul gol după ce au plătit ultimele facturi. Și cum acolo totul e gratis, s-au dus să etaleze ce le-a mai rămas. Fundul..
În țara în care justiția se face că arestează ca să aibă ce elibera, președintele mormăie după lungile perioade de hibernare, premierul ne lovește cu cârja în cap ca să ne crească economia în frunte, iar politicienii stau ca niște veterani de război, decorați post-mortem, avem tendința să credem că România este un joc de strategie pe calculator, un HC 90 prăfuit, în care nimeni n-a mai băgat o casetă de ani buni, nici măcar una porno.
Și totuși stăm în continuare în toate pozițiile și asitsăm la un spectacol grotesc, ținut pe la uși și porți de tot felul, fără finalizare și noimă. Nimeni nu are răspunderea pentru țara asta care, rămasă ca un sat fără câini, aproape că și-a pierdut identitatea. O fi și ea la Beciul Domnesc, că tot e la modă.
Unii zic că doar Nea Mărin ne-ar putea ajuta să ne luam țara înapoi. Așa cum știe el mai bine, să bată la ei ca la fasole!
În toată această busculadă, ți-e frică să mai strigi de durere, căci zgomotul se aude ca într-o camera goală, cu un ecou care te cuprinde până în măduva spinării. Până și strigătul ar putea fi periculos și plagiat. Căci așa e în ceata lui pițigoi: dai într-unul, strigă doi!
Prezentare generală a confidențialității
Acum e timpul sa vezi oferta noastra, pentru ca aici chiar ai ocazia de a castiga bani intr-o colaborare convenabila, in confortul casei tale, fara stres, fara griji, fara sefi, fara program fix. Totul e pregatit si functioneaza! Solicita acum detalii la adresa de email: [email protected]
Comentariile sunt închise.