Vocea DIASPOREI: Povestea unei românce din Grecia | ”Dacă ne rămân un măslin, un butuc de vie și o barcă – renaștem!”

Incerc sa pun pe tastele laptopului o parte din viata mea aici in Grecia. Am sosit in decembrie 1996 la varsta de 45 de ani. Singura, fara sot – care decedase in 1993 – si fara copii care studiau. De ce? Pentru ca tineam cu toata fiinta mea ca si copii mei sa poata avea painea si cutitul in mana, cum se spune pe la noi. Pensia de urmas dupa tatal lor le ajungea sa-si cumpere abonamente pe RATB. Imi aduc aminte ca atunci cand am fost sa iau decizia de pensie de urmas pentru copii si vazand cat era – sotul meu a decedat la 50 de ani cu 30 ani de munca – am intrebat daca e calculata corect. Stiti care a fost raspunsul doamnei de la ghiseu? L-AM PUS EU SA MOARA LA VARSTA ASTA???

In sfarsit, si eu aveam tot o pensie de boala dupa o pancreatita urata. Copiii aveau burse si cu asta mai acopereau cheltuielile personale: carti, cursuri, imbracaminte, etc. Tin sa mentionez ca am patru copii. Cea mare terminase ASE-UL si lucra la un birou de contabilitate in Cypru. Ne ajuta si ea cu cat putea, dar nu puteam sa-i cer sa ne intretina si pe noi. Cealalta era studenta la Matematica – intrata fara o ora de meditatie!!! si din prima -, cea mica era la Colegiul de Medicina Carol Davilla, iar cel mic terminase liceul si a cerut sa plece militar, cu toate ca avea dreptul sa fie scutit. Patriotism? Eu cred ca da… Bunicul meu a fost comandantul garnizoanei Botosani si unchiul meu deasemenea militar de cariera.

Cred ca erau necesare aceste lamuriri, cred… Am ajuns in Grecia printr-un birou care, zicea, ca imi gasise de munca in doua locuri. Surpriza a fost cand am ajuns aici si ne-am intalnit cu persoana care imi gasise de munca. Habar nu avea!!! Nu avea birou de cautare si plasare a fortei de munca! Il cunoscuse pe tip ocazional si era casatorit cu o romanca. Iarasi am simtit ajutorul lui Dumnezeu! Mi-a spus: eu plec in afara Greciei pentru 10 zile si cand vin vedem ce putem face. Am stat cu sotia lui, dar intr-o saptamana aveam de munca interna la o familie extraordinara. Le port recunostiinta cate zile voi avea.

Am lucrat la ei cam doi ani. Mi-au facut cunostinta cu un unchi de-al lor si au insistat ca ar fi bine sa-mi refac viata si eu si el. Ne-am casatorit si iarasi am avut noroc dand peste un om remarcabil. Provenea dintr-o familie cu radacini in Asia Mica in Smyrna – Izmirul de azi – si avea o educatie mai mult decat aleasa.

M-a ajutat sa ma angajez la un azil de unde am si iesit la pensie. M-a ajutat, deasemenea sa fac niste cursuri aici ca sa-mi iau o diploma de asistent medical ca sa nu raman mereu necalificata. Am avut ambitie sa nu ma las, in pofida varstei cam trecute de a fi din nou la scoala.

Cine spune ca aici nu se munceste, nu cred ca a fost in Grecia, sau daca a fost, si-a petrecut vacanta de cateva zile pe an.

Cand am venit aveam drahmele.. Ma credeti ca era foarte bine? Primul meu salariu la azil a fost 150.000 – 435 euro aproximativ – si imi ajungeau si puteam sa si pun deoparte in afara ce trimiteam in tara la copii. In piata, o legatura de verdeata era 10-15 drahme si dupa ce am trecut la euro pretul ei a devenit 50 centi, adica 175 drahme!!! Cu 2.000 de drahme pe saptamana aveam tot ce-mi dorea sufletul. Cand a venit euro, aveam 200.000 drahme care au devenit 600 euro care imi ajungeau sa traiesc si sa trimit la copii, dar nu sa si economisesc.

Imi permiteam cate o vacanta in tara, cu avionul si nu cu autocarul, si una in Grecia. Traiam bine fara sa fac abuzuri. Credeti-ma ca in atatia ani aici nu am fost la buzoukia si nici nu sunt sperante.

Cand a venit criza, la inceput nu prea am simtit-o. Sotul meu, Panagiotis, decedase in 2008 si ramanand singura nu aveam cheltuieli prea mari. Masa o luam la azil si aveam si alte facilitati. De muncit am muncit foarte mult. Nu ma plang ci multumesc grecilor si Greciei ca atunci cand la mine in tara mi-a fost refuzat dreptul la munca si la a-mi creste copii aici am gasit tot ce-mi fusese refuzat.

Sa nu o mai lungesc… Incet – incet a venit greul… S-au taiat pensiile cu peste 1/3 , s-au pus taxe peste taxe, cei mai „taxati” au fost pensionarii si bugetarii. Culmea, marile averi au fost scutite sau taxate „simbolic”. Si totusi am supravietuit si vom supravietui in continuare. Cand a inceput tot acest calvar eram in tara, dar am venit in Atena. Am vrut sa fiu aici, langa prietenii mei cu  care am mancat o paine: uneori alba, alteori neagra si amara. Sunt cozi la bancomate, dar nu asa de speriat cum se arata la tv si in special in Romania. Sa speram ca se va rezolva situatia pentru ca lumea este speriata de necunoscut. In vremurile cand puteam sa scot atat cat voiam niciodata nu luam mai mult de 200 euro pe luna. Plateam cu cardul – ca si acum dealtfel – si cash-ul era pentru piata.

Se spune ca grecii sunt lenesi… am sa postez un comunicat care distruge alt mit… http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20269068-cat-lenesi-sunt-fap-grecii-care-cel-mai-muncitor-popor-european.htm#.VZz6-guAgAc.facebook

Cat de lenesi sunt de fapt grecii si care e cel mai muncitor popor european.
In lume se munceste din ce in ce mai putin in ultimii 15 ani, sau cel putin asa reiese din calculele OECD.

Cand s-a intrat in zona euro nimeni nu indeplinea conditiile si cu toate astea s-a acceptat tacit una pe alta. Exista un site dar nu il gasesc acum. Programul de austeritate a fost prost implementat – a recunoscut si Langard asta – dar, spune, nu se mai poate da inapoi… Si, acum iese la iveala – se stia dar nu sigur- ca Andres Georgiou, presedintele Institutului National de Statistica a masluit datele ca sa intre Grecia in mecanismul de supraveghere si finantare in 2010.

Gasiti pe wall-ul meu tot ce spun eu acum. In cei 5 ani de austeritate somajul a crescut la 29%!!! S-a impus privatizarea multor fabrici care au fost cumparate de straini si care le-au inchis. Daca te duci in centru, din Syntagma pana in Monastiraki, parte comerciala a Athenei, vei vedea din 5 magazine 3 inchise. Grecia nu are o agricultura dezvoltata pentru ca nu are pamant bun. Si totusi nu am vazut in toata Grecia palma de pamant nelucrat, livada neingrijira sau animale lasate in voia Domnului.

Un mare poet grec Odisseas Elytis spunea: daca Ellada va fi distrusa si ne va ramane un maslin , un butuc de vie si o barca, vom reusi sa renastem.

In zilele acestea devine de actualitate.

Nu stiu ce va fi, viitorul este sumbru, dar nu voi parasi Ellada… Banii pe care ii am aici vor ramane aici. Voi cumpara produse grecesti ca sa-i ajut pe agricultori si pe crescatorii de animale. Asa este normal si corect, zic eu.

In legatura cu Syriza… dupa 41 de ani de guverne de centru-dreapta ND si socialisti PASOK,  care sunt principalii vinovati de starea tarii, au avut dreptul sa aleaga si altceva… alternativa era Hrisi Avgi si Syriza.

Au ales Syriza… e bine, e rau, vom vedea. Pana acum este singurul guvern care a cerut sa se discute toate cererile si sa nu impuna Greciei sa spuna DA la tot ca pana acum. In cuvantare, Tsipras a spus: nu ne puteti impune felul cum vom face reformele – pe care le vom face pentru ca trebuie sa fie facute –, nu ne puteti impune sa taiem din nou a patra oara pensiile si lasati-ne pe noi sa luam bani din alta parte de unde se poate. Am depus un program de 47 de pagini pe care va rog sa-l analizati si sa-l discutam.

Magda Karolidou, Atena

Sursa: voceadiapsorei.ro