Ion Cristoiu | Indiferent de rezultatul votului, MRU iese boțit din Scandalul numirii sale la șefia SIE

Marți, 30 iunie 2015, în ultima zi a sesiunii parlamentare, se va supune votului celor două Camere propunerea lui Klaus Iohannis ca MRU să fie director al SIE.

Pe televiziuni, pe site-uri, prin ziare se fac calcule privind șansele lui MRU și se fac pariuri.
Din punctul meu de vedere, rezultatul votului e lipsit de importanță.
Aceasta, deoarece, indiferent de rezultatul votului, marți, 30 iunie 2015, vom asista la înmormîntarea în direct a politicianului MRU.
Dacă va fi votat, e greu de presupus că va mai reveni în politică.
Va sta la șefia SIE cel puțin cinci ani, altfel zis cît va dura mandatul lui Klaus Iohannis.
Mult mai important, chiar și ca director SIE, va rămîne în memoria națională ca unul care a trecut cu greu de votul Parlamentului.
Dacă pică la vot, e greu de presupus că cineva care n-a reușit să ajungă nici măcar șef la SIE va mai putea emite pretenții la o carieră politică.

Așa cum am mai scris și cum discutam luni seara, la analiza de la Nașul Tv, făcută săptămînal cu Robert Turcescu, momentul MRU la SIE poate fi judecat corect numai dacă raportăm funcția de director al SIE la personalitatea lui MRU.
A fi director civil la SIE nu înseamnă altceva decît a ieși din politica activă și chiar din prim planul mediatic.

Desigur, am înțeles că a fi director la SIE înseamnă și unele facilități materiale, de la salariu pînă la cheltuielile care nu trebuie justificate în cazul unui Serviciu Secret.
Da, dar dacă a fi director la SRI mai înseamnă ceva putere în România de azi, fie și pentru că SRI e implicat în anchetele DNA, a fi director la SIE nu înseamnă nimic. Eu, de exemplu, n-așa accepta în veci o funcție care mi-ar interzice accesul la scena publică, astfel încît lumea să uite că mai trăiesc.
Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, MRU nu e un fitecine. Nu e jurnalistul inexistent Claudiu Săftoiu, pentru care funcția de director la SIE să aibă semnificațiile prinderii lui Dumnezeu de un picior.
MRU a fost ministru de Externe al României, premier, șef de partid, candidat la președinție. A renunțat la candidatură în schimbul postului de prim vicepreședinte al PNL și, probabil, a făgăduielii că va fi premier al Guvernului PNL.

MRU are 47 de ani.
Așa cum spuneam în emisiunea lui Robert Turcescu, eu l-am văzut drept reprezentant tipic al noii generații de politicieni: nu e corupt, nu e ghiorțan, e proeuropean, vorbește limbi străine, nu se împiedică în virgule și are un Proiect de țară.

Brusc, această personalitate a politicii românești e trasă pe linie moară prin numirea într-un post din care a urcat la funcția de premier al României. Între timp s-a afirmat strălucit ca politician (să nu uităm felul magistral în care l-a executat pe Mihai Gâdea în direct, la Antena 3, unde Ochi pișăcioși îl invitase pentru a-l călca în picioare), a înființat un partid, a candidat la președinție, a ajuns prim vicepreședinte al PNL. Mulți, printre care și eu, îl vedeam ca sigur premier al Guvernului PNL.
Și deodată, MRU se întoarce acolo de unde a plecat în cariera sa politică spectaculoasă: la șefia SIE.
E ca și cum un aviator de supersonic, plecat la Academie de la aviația utilitară, se întoarce brusc, după prestația pe supersonic, la împrăștierea de îngrășăminte cu avionul utilitar.

Mult mai grav.
Chiar și pentru această funcție modestă prin raportare la personalitatea sa și la ambițiile sale, MRU e contestat virulent de PSD, de televiziunile de casă ale PSD, astfel încît o parte a opiniei publice să creadă că nici de director SIE nu e bun.

Imaginați-vă că mi se propune să merg într-un orășel de provincie ca director al unui ziar local. Și cei de acolo în loc să-și zică emoționați, Nemaipomenit, vine la noi Cristoiu!, să organizeze proteste împotriva numirii mele pe motiv că nu sunt competent să conduc ziarul local!

Că prin această numire Klaus Iohannis a vrut să scape de MRU ca pretendent la funcția de premier, pentru a-i face loc favoritei Alina Gorghiu (de Cătălin Predoiu n-are rost să mai vorbim, despre el vorbesc dosarele pe care i le-a copt Binomul SRI-DNA) mai înțeleg.
Nu înțeleg însă de ce a acceptat MRU această funcție modestă prin raportare la ambițiile sale și, mai ales, de ce a acceptat ca președintele să-i ostilizeze PSD prin refuzul de a consulta partidele.

Ce s-a întîmplat cu MRU?
I s-a spus că n-are nici o șansă la șefia Guvernului și atunci a acceptat această funcție de sinecură?
Și-a dat seama c-a eșuat în politică?
A primit ordin să meargă la SIE?
Dvs îl înțelegeți pe MRU?

Sursa: cristoiublog.ro