La unii e prostie, la alții e interes, există și o a treia categorie la care e cîte ceva din ambele. Dar cetățenii din toate cele trei categorii invocate au, mai nou (după ce au tras din toate pozițiile în țintele Kovesi și Stanciu), alte două ținte: Danileț din CSM și contestația în anulare a DNA la decizia de achitare a simbolului care a devenit Mariana Rarinca.
Să începem cu contestația în anulare. Pentru cretini, dar și pentru cei de rea-credință, citez din noul Cod de Procedură Penală (Capitolul V – Căile extraordinare de atac, Secțiunea 1 – Contestația în anulare):
“ART. 426 Cazurile de contestaţie în anulare
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
ART. 427 Cererea de contestaţie în anulare
(1) Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror.
(2) În cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.
ART. 428 Termenul de introducere a contestaţiei în anulare
(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.
(2) Contestaţia în anulare pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă oricând.
ART. 429 Instanţa competentă
(1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
(2) Contestaţia în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
ART. 430 Suspendarea executării
Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.
ART. 431 Admiterea în principiu
(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
ART. 432 Procedura de judecare
(1) La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.
(2) În cazul în care prin contestaţia în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestaţiei se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
(3) Judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.
(4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.”
Așadar, contestația în anulare este o cale de atac (extraordinară) cît se poate de legală și de normală, de care se poate uza. Nu e nimic misterios, nu e nimic semilegal sau ilegal, nu e nici o șmecherie la mijloc.
Cel mai probabil, DNA va invoca litera d a articolului 426: “Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: (…) d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;”.
Și, într-adevăr, dacă judecătoarea Risantea s-a aflat în relație directă cu judecătoarea Livia Stanciu și povestea s-a sfîrșit prost pentru prima (ceea ce știm deja că s-a întîmplat: Stanciu i-a barat lui Risantea drumul spre un loc la ÎCCJ), existau toate argumentele ca Risantea să nu fi judecat cazul Rarinca. Că DNA nu a sesizat conflictul de interese/incompaibilitatea în decursul judecării dosarului e altă mîncare de pește, asta nu împiedică în nici un fel depunerea, acum, a contestației în anulare. Legal.
Cînd vine vorba de judecătorul Cristi Danileț din CSM, se invocă două capete de acuzare: că a pomenit că niște jurnaliști pregăteau șantajul împreună cu Rarinca și, apoi, că ar fi explicat, la TVR, ce înseamnă o achitare. Prima “acuză” e simplu de demontat: citiți comunicatul DNA (aici) – acolo unde se vorbește de un post de televiziune se face referire la Antena 3, deci și la jurnaliștii postului. La a doua acuză nici nu are sens să dezbatem: numai idioții îl critică pe Danileț pentru că omul a citat din Codul Penal. Iar idioții fie nu înțeleg Codul Penal, e prea greu pentru ei, fie se fac că nu înțeleg.
Sursa: prisacariu.ro
Autorul acestui articol e un jeg securist! La pus Coldea s-o linga pe Luluta si pe Livia Stanciu! Sper sa ajungi si tu la puscarie cu ele mah jegule :))
legal, asa e. dna are dreptul sa actioneze pt. anulare, legea ii da dreptate.
motivatia actiunii e de tot rasul. cati au fost respinsi de csm, o cohort de …incompatibili. 🙂
toti ar trebui dati afara, ca au ceva pe suflet.
dar, si mai de ras e ca procurorul pledant dna, cel ce a sustinut acuzarea in process, a fost ori cretin, ori canalie. ar fi bine sa fie anchetat de inspectia justziara a lu cazaciok.
acu, n’are importanta cum o vor mai gasi, caci interpretarile pot fi in si din toate directiile. adica si ca kodrutza chiovesi sau madam neacsu au actionat din ura fata de rarinca, care le’a facut de ocara.
si cand te gandesti ca de fapt, abuziva a fost arestarea preventive, a unei femei care nu detinea functii publice, nu era pericol public si nu putea influenta martorii.
martorul principal fiind un acoparit de dna, sa puna mana pe rarinca, sa’i arangeze o dare de gol, un flagrant, ceva.
Te contrazici de la o fraza la alta. Spui ca motivatia e de tot rasul dar mai apoi spui ca procurorul ar trebui anchetat ca nu si-a facut treaba in timpul procesului. Hotaraste-te. Daca procurorul nu si-a facut treaba in recurs si judecatorul bandit a profitat de aceasta ”nepasare” atunci DNA a avut perfecta dreptate sa conteste sentinta din recurs. Ca tu spui ca santajista a fost arestata preventiv in mod abuziv e complet gresit. Nu poate nimeni sa spuna asta atata timp cat nu a existat nici o ancheta sau proces care sa spuna ca a fost areastata preventiv ilegal. Arestarea preventiva a indeplinit perfect conditiile legale. Procurorii au prezentat rechizitoriul unor judecatori iar acestia au decis arestarea. Restul sunt povesti. Las la o parte faptul ca mesajul tau arata lipsa crasa a cunostinte din toate domeniile
Opinia lui Prisacariu nu trebuie privita ca pe o sentinta. Nici nu este, de altfel, pentru ca este greu de presupus ca toti cei respinsi la examenele ICCJ-ului ar trebui sa fie suspicionati de intentii de „razbunare”, functie de solutiile date in diversele spete supuse judecatii. In mod firesc, dupa ce citim un astfel de articol, ar trebui sa ne intrebam daca Justitia chiar sta in dreptatea impartita de Livia Stanciu si ce s-ar intampla daca aceasta s-ar imbolnavi, spre exemplu. S-ar imbolnavi toata Justitia? In acest caz ce ar spune CSM-ul despre reputatia si independenta Justitiei? In cazul Rarinca, daca solutia finala ar fi coincis cu solutia ceruta de procurorii DNA, cei doi judecatori ar fi fost onorabili?
Ai dreptate ca justitia nu sta in dreptatea impartita de Livia Stanciu sau cei 7 (sapte) judecatori care au dat sentinta de condamnare, cu atat mai putin dreptatea nu este impartita nici de d-na Rarinca Mariana! sI doi la mana: de cate ori s-a cerut destituirea vreunui judecator in cele aproximativ 500 de cazuri de achitare date in ultimii ani? Sa fim seriosi, miza aici e decapitarea justitiei! Mafia panalilor incearca sa functioneze! si trei, duduia asta de se da victima, daca avea de recuperate vreo suma de bani, calea legala este adresarea pe cale CIVILA in instanta pentru recuperarea sumei, nu SANTAJUL!
Nu prea judeci limpede. Am vazut tampenia asta cu ”Daca Lidia Stanciu s-ar imbolnavi s-ar imbolnavi toata Justitia?” si alte tampenii de acest gen pe la Antena 3 Romania Tv etc si iti spun clar ca asemenea tembelisme de intrebari nu pot fi alaturate acestui caz. De ce spun asta? Pentru ca nu poti sa discuti pe ipoteze ci pe fapte. Nu poti sa amesteci o incapacitate de a ocupa o functie cu incercarea de inlaturare abuziva din functie(Lidia Stanciu mai are mandat inca valabil). Arestarea preventiva a fost decisa de niste judecatori de la CAB pe baza rechizitoriului procurorului de caz. Astfel arestarea preventiva a indeplinit in totalitate conditiile legale. Ca alti doi judecatori au incalcat legea si au judecat o cauza si au decis achitarea desi stiau ca amandoi aveau litigii atat cu DNA cat si cu Lidia Stanciu vad ca iar nu judeci limpede. DNA tocmai de aceea a facut contestatia in anulare. A vazut reaua credinta a judecatorilor. Daca decideau o sentinta care coincidea cu cerinta DNA atunci judecatorii dovedeau ca desi aveau litigii cu DNA si Lidia Stanciu nu au lasat ca aceste probleme sa le intunece judecata. Daca erau destepti se abtineau. Dar ei au vrut sa fie smecheri si au crezut ca sunt Dumnezei in instanta. Si uite ca maine poimaine o sa ii vedem langa Mustata fostul lor coleg 😀 😛
Pisecariule, macane de la o posta ce scrii tu si ceea ce cere DNA : judecatoarea Risantea n-a fost singura, a mai fost si alta judecatoare, iar Danilet este lansatorul de fumigene care a sondat reactia boborului.
Da Mario, dar inaintea „achitarii” sapte au fost la numar judecatorii care au gasit-o vinovata de SANTAJ pe d-na rarinca. ptr un prejudiciu financiar/datorie, cum vrei sa-i jici te adresezi instantei, in civil, nu recurgi la SANTAJ! lucrurile sunt cat se poate de clare. va veni un al treilea complet de judecata care va arbitra….sa speram…
inainte sa te apuci sa judeci pe aici invata sa scrii
Comentariile sunt închise.