Audiatur et altera pars
Prietene Daniel Befu, îți scrie un fost ziarist “ceaușist” (de ce nu comunist?), cu facultatea la „Ștefan Gheorghiu”. Și nu mi-e rușine să spun acest lucru. Poate ai făcut și tu (sau poate nu) o școală de jurnalism și bănuiesc că nici ție nu ți-e rușine cu (de) școala pe care ai făcut-o. Îți scrie un fost ziarist și un manager de presă pînă în 2007. Și, au spus și o mai spun mulți dintre cititorii mei, un bun ziarist și un bun manager. Nu cred că ai auzit de cotidianul Timpul care a apărut până în anul 2004 la Reșița, în Caraș-Severin? Poate te-ai născut ca jurnalist mai târziu. Am înțeles că ai fost plantat în redacția Gândul cu un anumit scop. Deci nu ai de unde știi ce înseamnă un ziar? O publicație care informează și formează etc., dar care face acest lucru într-un mod echilibrat, bazându-se pe deontologia profesională a redactorilor și colaboratorilor săi. Iar redactorii cunosc, scriu și vorbesc bine limba română. Într-un cuvânt, sunt profesioniști. Care atunci când aștern rândurile pe hârtie au în față o documentare serioasă și riguroasă. Care nu scriu la comanda niciunui șef și nu se lasă furați de senzațional și nici de interese meschine. Ale căror surse sunt înainte de toate credibile. Dar am divagat și nu vreau să mă îndepărtez de subiect…
Nu contest că îți dorești o Românie curată. Și eu îmi doresc acest lucru. Și am făcut multe pentru ca județul Caraș-Severin să fie un județ curat atâta timp cât am fost ziarist. Dar s-a întâmplat ca presa scrisă să intre în agonie și, la presiunea asociaților (eram 11 și apoi 12) și a sindicatului am vândut ziarul. Ne-am ales fiecare cu vreo 17000 de Euro în octombrie 2003. Și fiecare dintre asociați s-a îndreptat care-ncotro. Unii au rămas la vechiul ziar, devenit mai tîrziu Jurnal de Caraș-Severin. Și eu am continuat vreo șase luni la Timpul. Alții, împreună cu mai mulți redactori, au făcut un ziar nou, Sud-Vestul. La care cu părere de rău aș vrea să-ți spun că nu am fost asociatul nimănui în perioada cât acesta a apărut, din 2004 până prin 2008. Iată o primă informație falsă. Am fost în schimb, vreme de un an, în 2006 – 2007, administrator. Dar pentru că nu am făcut ce-mi cerea patronul am fost schimbat. În acea vreme eram și președintele ales al Camerei de Comerț și Industrie Caraș-Severin. Eram și administratorul propriei mele firme, Prodest SRL. Nici o clipă Marius Ghibuș n-a fost administrator la Prodest. Iată, a doua informație falsă. Marius Ghibuș, și el un bun ziarist, a fost în schimb redactor șef la Sud-Vestul. Poate de aici confuzia. Poate, informatorul tău, cel care ți-a oferit materialul, și pe care eu nu l-am angajat la ziar, pentru că fusese dovedit hoț, era urechist și stătea prost cu gramatica limbii române, nu s-a documentat suficient. Sau poate are vreun interes să mintă, să şantajeze. Ca un „freelancer” local care se respectă, pentru că între timp și-a asigurat și un fel de acoperire. Dar iar am divagat…
Să continuăm cu o altă informație după ureche, cea referitoare la SC Camercons Trading SRL, firmă înființată la începutul anilor 90 de Sorin Funzăverde, care era atunci președintele Camerei de Comerț și Industrie Caraș-Severin (funcție pe care a deținut-o până în 2004), având asociați Camera de comerț și foarte mulți angajați ai acesteia, între care și Georgeta Szleacsan, director al Oficiului Registrului Comerțului Caraș-Severin (pe vremea aceea un serviciu în cadrul Camerei de comerț), Dan Alexandru, pe atunci vicepreședinte al Camerei, Gheorghe Guran, angajat al Camerei. Dar e greu să obții informații exacte și pertinente când faci meseria de gazetar după ureche. E bine să mai știi, tânărul meu prieten „ziarist”, că, după ce am devenit președinte al Camerei de comerț, am schimbat acționariatul SC Camercons, toate persoanele fizice cesionând părțile sociale către Camera de Comerț și Industrie Caraș-Severin, aceasta devenind asociat unic, iar eu am fost administratorul societății, în calitatea mea de președinte al Camerei. Sorin Frunzăverde nu mai era asociat în firmă. Iată, a treia informație falsă. Datorită introducerii impozitului forfetar, după o perioadă de suspendare, am lichidat definitiv societatea. Și aș vrea să-ți mai spun, spre știința dumitale, că toate firmele pe care le-am condus sau le conduc și-au achitat și își achită contribuțiile datorate statului român. Uneori cu întârziere, că nimeni nu-i perfect.
Dar văd că ai o problemă și cu băieții mei. Sunt gemeni. Au făcut facultatea la Reșița, pentru că nu mi-am permis, director de ziar fiind, să-i trimit la școli în Capitală, decum în vreo țară europeană. Dar te asigur că au învățat și aici cât să fie buni profesioniști acolo unde lucrează. Sunt deștepți, educați și cuminți. Nu mi-au creat niciodată probleme. Dimpotrivă, mă bazez pe ei în orice întreprind. Ca toți tinerii din această țară sunt și ei nemulțumiți. Și ei vor o altă Românie. Și chiar crezi că niște tineri nu au voie să se asocieze într-o firmă? Mabuz a fost însă o inițiativă care s-a născut moartă. Ca dovadă, firma n-a funcționat niciodată. Dar ai tras spuza pe turta ta. Că așa a fost comanda. Nu contează că lovești în oameni. Pe mine, școala de ziaristică nu m-a învățat asta. Și nici eu nu i-am învățat pe colegii mei, cărora le-am fost baci peste 15 ani, așa ceva. Să-ți dau un sfat. Pe care îl dădeam redactorilor mei când le corectam textele. Le puneam următoarea întrebare: „Ție îți place ce ai scris? Dacă ție nu îți place, crezi că cititorului îi place? Scrieţi pentru cititor!” Eu știu că tu îmi vei spune că cititorilor tăi (neavizaţi) și celor care te plătesc le plac compunerile tale. Pentru că nu au de unde să știe că tu bați câmpii cu grație. Au avut încredere în tine când te-au angajat. Și unii, și alții. Se pare însă că nu te ridici la înălțimea așteptărilor și investiției pe care au făcut-o în tine.
Așadar, prietene Daniel Befu, constat că ai făcut din mine și familia mea „o adevărată rețea de căpușare a resurselor județului” ș.a.m.d. Dar bănuiesc că habar n-ai de ce resurse dispune județul Caraș-Severin. Aș vrea să probezi ceea ce ai afirmat. Iar dacă nu poți, să te lași de meserie. Nu vreau să te dau în judecată, pentru că mie, ca ziarist, ca șef al unei publicații, mi-au fost intentate nenumărate procese. Pentru „insultă și calomnie”, pentru „ofensă adusă autorității”… Mi-am asumat întotdeauna ce am scris și ce au scris subordonații mei. Și în mine, și în ei am avut încredere că am scris pe baza unei documentări exacte, iar deontologia a fost cea care ne-a îndemnat să nu minţim, să nu acuzăm fără argumente. Și am câștigat peste 90 la sută dintre procese. De aceea mi se pare o aberație și titlul articolului: Rețeaua Frunzăverde. Ce a ascuns presa. Presa n-a ascuns nimic. Numai că presa adevărată nu putea scrie prostiile pe care tu le-ai girat.
Vreau să-ți spun, în final, că am fost, sunt și rămân prietenul lui Sorin Frunzăverde. Cu toate păcatele pe care le are. Despre celelalte ziceri din textul publicat pe romaniacurata.ro nu mă pronunț, dar fii sigur că majoritatea sunt neadevăruri, exagerări și trageri la temă. De aceea zic: cum poate redacția site-ului să-ți aşeze numele și fotografia pe frontispiciu, alături de reprezentanți importanți ai societății civile și ai presei (care să zicem că nu e civilă în chiar întregul ei)?
Petru Buzzi
Jurnalist „ceaușist”
Președintele Camerei de Comerț și Industrie Caraș-Severin
P.S. Am uitat să te întreb, tu la școala pe care ai făcut-o, bănuiesc că nu de jurnalism, n-ai auzit de audiatur et altera pars?…
Textul “Rețeaua Frunzăverde. Ce a ascuns presa” a fost publicat sub semnătura lui Daniel Befu pe site-ul romaniacurata.ro şi preluat aici de nasul.tv
