În scrisoarea adresată Guvernului României anul trecut, dar și în contraatacul mediatic de criză, compania Schweighofer Holzindustrie a pus pe tapet problema locurilor de muncă pe care le susține. Și vorbește de 2.500 de locuri de muncă în fabricile existente până acum și încă vreo 650 în cea de la Reci, pornită pe șest luna trecută. Vi se par multe? Într-o țară cu industria pusă pe cioate, da, ar putea părea multe. În fapt, sunt extrem de puține.
”O abordare a problemei tăierilor ilegale care nu include toate părţile implicate, o limitare unilaterală a pieţei forestiere susţinută de un grup de interese, ar putea avea ca efect dispariţia a mii de locuri de muncă din România şi ar putea pune în pericol investiţii viitoare ale Holzindustrie Schweighofer, dar şi ale altor investitori potenţiali”
Din scrisoarea deschisă trimisă recent de Schweighofer fiecărui membru al CSAT (aici)
Să facem un calcul comparativ. O fabrică de mobilă de la Câmpeni cu 200 de angajați, consumă 5.000 de mc de cherestea anual. La o pierdere de aproximativ 30% (de la buștean la cherestea) e vorba de aproximativ 7.000 de mc de buștean anual. În același timp, conform propriului site, Schweighofer Holzindustrie debitează (oficial) 1,45 milioane de mc de buștean la Sebeș, 1,45 milioane de mc de buștean la Rădăuți și 800.000 de mc de buștean va fi capacitatea fabricii de la Reci. În total, 3,7 milioane de mc de buștean/anual. Să împărțim această sumă la cei 7.000 de mc de buștean necesari pentru o fabrică de mobilă și apoi să înmulțim cu 200 (numărul de angajați din fabrica de mobilă care folosește 7.000 de mc anual). Cifra trece de, atenție, 105.000 de locuri de muncă! Ce spune acest lucru? Că prin prelucrarea primară efectuată de Schweighofer Holzindustrie, care exportă semi-fabricate, România exportă, de fapt, peste 100.000 de locuri de muncă! La care se adaugă pierderile cauzate de externalizarea profitului (asta e, e companie străină). Iar Schweighofer nu e singurul mare abator de lemne!
Desigur, putem calcula și altfel: dacă vrem să compensăm total cele 3.150 de locuri de muncă de la Schweighofer (cifra e din comunicatele companiei, real sunt mai puțini) e suficientă o cantitate de 110.250 de mc de buștean. Adică de 33 de ori mai puțin decât e necesar pentru abatoarele de lemn Schweighofer.
Putem merge cu calculele și mai departe și să ne jucăm cu cifrele. Conform Inventarului Forestier Național, anul trecut s-au tăiat în România 26,9 milioane mc de lemn, într-un raport de aproximativ 2 la 1 (2 mc tăiați legal, un mc ilegal), raport confirmat indirect și de apelurile la Radarul Pădurilor (câte transporturi s-au dovedit a fi fără acte în raport cu cele cu acte – detalii aici). Repetând calculele de mai sus, ar rezulta că dacă întregul lemn în 2014 s-ar utiliza pentru a produce mobilă am putea avea aproape 770.000 de locuri de muncă în domeniu! Evident, nu se pune problema așa, o parte importantă a lemnului se folosește pentru uz gospodăresc (lemn de foc) și e nevoie de cherestea și bușteni și în industria internă a construcțiilor.
Marja este, însă, atât de uriașă încât să putem spune că se poate reduce drastic cantitatea de lemn tăiată (inclusiv cea legală), păstrând și chiar generând zeci de mii de noi locuri de muncă în industria mobilei (fără a lua în calcul locurile de muncă pe orizontală, în fabricile de feronerie, lacuri, vopsele etc.). În același timp, se mai spulberă și un alt mit (apărut în dezbaterile din ultimele săptămâni), conform căruia stoparea/blocarea companiilor străine specializate în procesare și export de cherestea, ar avantaja ”mafioții” autohtoni. Asta pentru că volumul de lemn tăiat ar fi mult mai mic.
În emisiunea Biziday, de joi seara, Moise Guran a relevat un alt aspect. La 1,7 milioane de lem prelucrat în industria mobilei și pal-ului, exporturile (fără ce se vinde pe piața internă) sunt în valoare de 2,2 miliarde de euro. La o cantitatea aproape dublă de lemn exportat (”prelucrat” e cam mult spus în cazul cherestelei) de buștean, cherestea și lemn de foc, valoarea exporturilor e de 800 de milioane de euro (povestea cu lemnul de foc exportat merită dusă un pic și mai departe, surse din industrie afirmând că, de multe ori, în special în cazul fag-ului, se exportă și lemn de rulaj ca lemn declasat, și chiar și lemnul declasat poate fi prelucrat pentru a obține plăci). (vezi înregistrarea emisiunii aici)
Sunt cifre și date la finalul cărora concluzia e destul de simplă: stoparea exportului de masă lemnoasă (ATENȚIE: nu doar bușteni și lemn de foc, ci și cherestea – că asta e bătaia peștelui) e primul pas pentru a opri masacrarea pădurilor. Rămânem și cu mai multe păduri, și cu mai multe locuri de muncă, și cu mai mulți bani! Aaa… că banii ăia nu se mai externalizează și nu se mai fac parandărăt e problema pentru care onor politicienii autohtoni se dau de ceasul morții ca să găsească tot felul de explicații că ”nu se poate”. Că mai e o problemă: cu cât mai puțin lemn tăiat legal, scade, procentual, și lemnul tăiat ilegal (că e raport direct între astea – că poți supra-încărca mai puține camioane cu lemn; cu cât mai puține transporturi legale cu atât mai puține cele ilegale acoperite de actele celor legale; unde mai pui că același personal – de poliție, jandarmi, corpuri de control, procurori – are de verificat mai puțin, implicit, poate fi mai eficient). Dar cu cât scade volumul de lemn tăiat se duc pe apa sâmbetei sute de milioane de euro de șpagă… Ca să înțelegem problema reală.
sursa: romaniacurata.ro
