Alexandru Iosup a fost desemnat la inceputul acestui an profesorul anului in Olanda, tara care are unul dintre cele mai performante sisteme de invatamant din intreaga lume.
Un juriu format din studenti si specialisti in educatie a apreciat metoda inovatoare de predare a romanului. Alexandru Iosup foloseste in timpul cursurilor jocul, pentru a le explica notiuni complexe de inginerie si informatica studentilor sai de la Facultatea de Inginerie, Matematica si Informatica, din cadrul Universitatii Tehnice din Delft.
De informatica a inceput sa fie pasionat inca de mic copil si, ca orice pusti, era interesat de jocurile pe calculator. Isi aminteste ca pe vremea aceea avea acces la un HC85 pe care un prieten bun il primise de la parintii lui. „Mi se pare interesant ca multi informaticieni celebri, de exemplu ‘parintele algoritmicii’ Donald Knuth, au devenit pasionati de IT prin intermediul jocurilor pe calculator”, spune Iosup pentru Ziare.com.
„Am inceput programarea pe acest HC85, unde prietenii mei si cu mine ne uitam la probleme si solutii din Gazeta de Informatica. (Ei erau mai abili decat mine, reuseau si sa modifice jocurile pe care le incercam.) Pe la 10-12 ani, mi-a fost clar ca vreau sa invat despre IT. In timpul liceului, m-am apucat serios de programare si am invatat multe mai ales pe cont propriu, dar si din clasa de info, unde am fost coleg cu mai multi colegi super-talentati, dintre care unul si-a continuat studiile la MIT si mai multi au facut deja lucruri interesante in IT.
In clasa a zecea eram insa aproape sa ma las de scoala, care nu ma incanta, mai ales ca incepusem sa castig bani facand programe pentru altii. Parintii m-au sfatuit insa corect, dirigintele a acceptat sa revin si lucrurile au putut continua. Cred ca atunci, in clasa a zecea, a fost inceputul performantei, pentru ca am fost nevoit sa excelez si la ceea ce iubeam, informatica, si la ce ma interesa spre deloc, adica restul. Performanta reala a inceput la sfarsitul facultatii, cand am inceput sa fac cercetare intr-un domeniu avansat, grid computing, in cadrul unui doctorat in Olanda. Cine ar fi crezut, cand pana si eu credeam ca doar ma joc pe calculator?!”, rememoreaza tanarul roman.
Dupa facultate, a mai zabovit o vreme in Romania, unde, spune el, a vrut sa-si plateasca datoriile morale fata de tara. Dupa o lupta cu morile de vant, a ajuns in Olanda, desi nu era prima optiune.
Au fost mai multi factori importanti care l-au facut sa emigreze: „Pe de o parte, factorii pozitivi: colaborasem cu industria de jocuri din strainatate, imi facusem diplomele de BSc si de masterat in Franta, si imi folosisem cam tot timpul liber citind despre ‘afara’, asa ca ‘afara’ aparea foarte pozitiv. Pe de alta parte, factorii negativi: ma saturasem de lupta cu morile de vant, in Romania: m-am zbatut mult sa schimb ceva, mai ales in educatie, dar inertia sistemului era innebunitoare”.
Nu am vrut sa plec fara sa incerc cativa ani si sper ca toti cei care vor sa plece sa isi plateasca datoriile morale inainte sa plece
Alexandru Iosup
„Ma mai saturasem si de sistemul social, de coruptia endemica si epidemica, si de ceea ce vedeam ca lipsa unei perspective profesionale reale (la 23 de ani eram deja sef de divizie IT, asa ca nu vedeam unde as mai fi putut sa cresc semnificativ in Romania). Mai voiam si o familie care sa traiasca in bunastare (nu bogatie, ci o viata cu un balans bun intre munca si parte personala), ceea ce din pacate nu am reusit in Romania. Pe scurt, am plecat pentru ca ma sufocam in Romania.
Am plecat cu prietena mea, acum sotia mea. Eu as fi vrut SUA, unde vedeam varful IT, ea voia Olanda, unde fusese la un master si unde ramaneam aproape de familie. Am gasit repede un program de cercetare foarte bun si in Olanda. Recunosc, ea a inteles mai bine de ce aveam nevoie”, isi continua Iosup povestea.
Emigrarea, o aventura
Pentru profesorul roman, emigrarea a fost o aventura, plina de satisfactii, dar si de nereusite: „Inveti multe cand ti se schimba toate reperele, de la cele profesionale la cele personale. Personal, am avut foarte mult de crescut si a mai ramas inca destul. Aveam o lipsa totala de incredere in sistem si poate si in mine, pentru ca nu eram deschis la riscuri.
Profesional, nu intelegeam suficient importanta procesului, deci nu numai a rezultatului final. Din fericire, am trecut relativ usor peste obstacolele profesionale, iar rezultatele au aparut devreme. Au venit repede si premiile, intai in cercetare, apoi in educatie, asa ca m-am simtit recompensat si am primit multe oportunitati.
Romanii sunt foarte apreciati in toate universitatile cu care am contacte, asa ca am avut o experienta per total foarte pozitiva. Uitandu-ma in urma, sunt multumit de cum am crescut, profesional si personal. Sa nu uit: am invatat sa folosesc o agenda!”.
Integrarea in societatea olandeza
Ca in oricare dintre tarile in care a trait, Iosup marturiseste ca a incercat sa fie un bun cetatean si sa gaseasca punctele pozitive inainte sa critice, fie si constructiv.
In Olanda, imi place foarte mult conceptul de egalitate sociala; nimeni nu e mai cu mot. Cu bune, cu rele, este o societate egalitarista si optimista, in care ma regasesc fara probleme
Alexandru Iosup
„Am fost impresionat foarte pozitiv de modul in care am fost ajutat sa ma integrez. Nu vorbesc bine limba olandeza, dar oamenii sunt generosi si vorbesc limba engleza in aproape orice context. Obiceiurile, de exemplu nuntile, nu sunt la fel ca in Romania, dar de invitat am fost invitat si intr-o parte si in alta.
Nu in ultimul rand, am simtit ca sunt ajutat sa ajut, ceea ce pentru mine este foarte important. De exemplu, am fost inclus in programul national de arbitraj de baschet si, dupa cativa ani de progres, in corpul national de arbitri – saptamanal, ma duc in mici orasele si conduc meciuri de baschet, in special pentru juniori”, povesteste Alexandru Iosup.
Tanarul roman a refuzat o oferta de la IBM si a ales o cariera in cercetare in locul unuia in industria tehnologiei. La fel ca atunci, cercetarea i se pare mai atractiva.
„In munca mea, combin cercetarea de baza si cea aplicata, asa incat colaborez cu industria IT destul de strans, dar pot sa adresez si probleme care vor fi importante peste zece ani, nu doar in viitorul imediat. De exemplu, acum zece ani, lucram la probleme fundamentale de management eficient al resurselor in domeniul ‘grid computing’, iar industria nu prea era dispusa sa incerce rezultatele; astazi, aplicatiile in domeniul comercial ale tehnologiilor inventate in comunitatea mea fac parte din mult mai cunoscutul si mai comercialul ‘cloud computing’. Poate ar trebui sa mentionez la ce lucrez astazi”, spune amuzat romanul.
La inceputul acestui an, pe 17 ianuarie, Alexandru Iosup a fost desemnat profesorul anului in Olanda. Asta dupa ce cu un an in urma fusese ales cel mai bun profesor de la Universitatea Tehnica din Delft.
„Premiul este in primul rand o surpriza. Personal, am fost foarte multumit de aceasta recunoastere, dar eram deja multumit de ce s-a intamplat pana la nominalizare, adica studenti multumiti si echipa de educatie pe care o coordonez crescand semnificativ.
Orice distinctie inseamna insa si o noua responsabilitate: acum incerc sa sadesc samanta metodei mele de educatie, sa vad alte cursuri care incep sa o foloseasca. Imi doresc sa vad aceasta metoda folosita mult si cu succes, sa educam studenti mult mai de succes si mai multumiti, si, sper curand, sa nu mai fie nevoie de mine ca instructor pentru aceasta metoda. (Cheia succesului este sa faci ceva atat de bine, incat sa nu mai fii esential. Asta te impinge sa incerci noi lucruri interesante. Altfel, risti sa-ti construiesti propria piramida) „, ne-a mai spus Iosup.
Gamification, scoala ca o joaca
Preda mai multe cursuri, dar cursul cel mai succes este cel de anul 1, Organizarea Calculatoarelor: „Este un curs de baza in computer science si avea multe probleme, inainte sa folosesc gamification ca metoda de predare. Am alcatuit continutul dupa programa profesionala recomandata de ACM si IEEE, cele doua organizatii profesionale in domeniul ingineriei mondiale, asa ca aici nu este nicio surpriza. Continutul este tipic pentru anul 2/3 din programa de bachelor of science, un curs in ‘format T’, adica foarte larg, dar si cu anumite elemente de adancime; cum ziceam, eu il tin mai devreme de anul 2, ceea ce ridica nivelul de dificultate relativ la capacitatea studentilor. Mai exista si obstacole ridicate de sistemul de educatie olandez”.
Profesorul roman foloseste in timpul cursurilor tehnici utilizate in mod normal pentru dezvoltarea jocurilor sociale online. Tocmai de aceea, studentii sunt motivati sa invete si sa exceleze in studiile pe care le urmeaza.
„Gamification este adaptarea metodelor dezvoltate initial pentru jocuri pentru medii noi, de exemplu, educatie universitara. Am schimbat forma de predare a cursurilor mele, incercand sa adaptez in special metode dezvoltate pentru jocuri sociale online, de exemplu, Clash of Clans ori chiar World of Warcraft.
Aceste jocuri atrag utilizatori de toate tipurile si nivelurile posibile, ii invata cum sa joace si ii retin timp de ani de zile in joc; intr-un fel, asta este exact ce vrem de la studentii nostri. Cheia metodei mele, ‘social gamification’, este sa lase studentii sa isi aleaga forma de educatie care ii motiveaza sa exceleze, individual sau in grupuri (social).
Studentii trebuie sa fie motivati pe cat posibil intrinsec, adica nu prin presiunea notei sau a biciului restantei, mai ales ca imi doresc ca studentii sa vrea sa continue sa invete mult dupa terminarea vietii studentesti. Am aplicat aceasta metoda timp de 5 ani, si studentii au raspuns pe masura. De exemplu, multi studenti incearca sa exceleze si participa in lecturi si teme suplimentare care nu sunt notate; altii reusesc sa arate ca pot sa invete, desi metodele traditionale i-au facut restantieri; iar altii incep de la varste fragede cercetarea sau colaborarea cu companii de top”, explica Iosup.
Invatamantul romanesc vs. invatamantul olandez
Olanda este una dintre tarile cu cel mai performant sistem de invatamant universitar, in vreme ce Romania este deseori descrisa ca „tara somerilor cu diploma”. Alexandru Iosup face o analiza comparativa intre cele doua sisteme de educatie:
„Am avut norocul sa educ tineri exceptionali in ambele sisteme si nu vad nicio diferenta care tine de sistem intre studentii de top. Intre ceilalti… Sistemele sunt foarte deosebite ca mentalitate. Structura socio-economica a acestor tari este foarte diferita, iar rapoartele OECD si UE sunt deja concludente. Pot contribui cu o comparatie la ce vad la nivel individual.
Studentul roman mi se pare foarte motivat de diploma, probabil pentru ca obtinerea ei ii decide viata profesionala, dar si sociala. Acest context are si avantaje; de exemplu, studentul roman este pregatit psihologic sa faca lucruri care nu ii plac, ba chiar sa fie foarte bun la ele”.
Pe de alta parte, cred ca multi studenti romani vad procesul educational ca pe o corvoada, daca nu chiar ca pe o tortura; asta ii poate face ostili sistemului si nu ii imbie sa se re-califice. Din pacate, orice ratare este pedepsita aspru si rapid, ceea ce duce la crispare si frustrare, si, in experienta mea, la lipsa apetitului pentru risc.
Alexandru Iosup
De cealalta parte, studentul olandez este incurajat sa incerce studii universitare, dar ele nu sunt necesare pentru o viata decenta si respectata:
„Multi studenti incep in Olanda cursuri de un anumit profil, sa spunem informatica, apoi realizeaza ca nu le place si il schimba pentru ceva complet diferit, de exemplu jurnalism. Asta are si avantaje; de exemplu, studentul olandez care isi continua educatia este des cu adevarat interesat de subiect si exceleaza la probleme complexe si/sau cu cerinte care se schimba.
Pe de alta parte, statisticile arata ca putini studenti termina la timp, ba chiar petrec cativa ani peste cerinte. In plus, multi dintre studenti nu sunt motivati sa isi atinga limitele. Orice alte stereotipuri as inventa, nu uit ca toti sunt oameni, ba chiar oameni tineri. Asadar, invata lucruri bune foarte usor, odata ce afla despre ele”.
Gamification in Romania
Dascalul este de parere ca „gamification” s-ar putea introduce si in invatamantul romanesc. Conceptul, spune el, nu poate inlocui talentul si expertiza profesorului, dar merge oriunde este nevoie de mai multa motivatie.
„Cred ca gamification va avea mare succes in Romania, pentru ca vad ca generatiile nascute de dupa 1990 incep sa isi manifeste personalitatea si sa isi ceara drepturile.
Gamification, nu in formula mea, dar corespunzand definitiei, a fost folosit deja cu succes in Romania, la Politehnica din Bucuresti, de catre o echipa pe care o consider foarte talentata: Razvan Rughinis, Razvan Deaconescu, Laura Vasilescu si altii au creat un complement de curs de Sisteme de Operare care a fost discutat peste tot in lume”, puncteaza Iosup.
O problema alarmanta cu care se confrunta Romania actuala este asa-numitul „exod al creierelor”. O solutie ar putea fi, in opinia profesorului, o imbunatatire semnificativa a managementului de tara si a oportunitatilor oferite acestor „creiere”.
„Educatia in IT, la care ma pricep, trebuie sa primeasca mult mai multa sustinere de la stat, pentru ca este vitala pentru Romania; ar trebui sa urmam exemplul Singapore-ului, o tara mica si fara multe resurse, care a investit mult in aducerea de talente in educatie, ceea ce a dus in cateva zeci de ani la universitati de top mondial si la crearea unei tari atractive pentru afaceri.
Profesorul de IT educa o bransa extrem de importanta a industriei romanesti; de ce nu primeste remuneratia si recunoasterea corespunzatoare?! Cei din afara pot ajuta si ei: exista deja organizatia LSRS care se ocupa de studentii romani in strainatate, dar are nevoie de mai multi mentori si sustinatori. Independent de LSRS, am ajutat in management prin co-supervizarea de studenti romani si prin ajutorul dat aducerii de proiecte europene in Romania, si sper ca altii sa faca la fel”, mentioneaza Iosup.
In general, mi se pare insa evident ca ar trebui imbunatatite semnificativ managementul de tara si oportunitatile oferite acestor ‘creiere’
Alexandru Iosup
Vazuta de afara, guvernarea i se pare „foarte slaba, cu reusite care nu fac Romania competitiva – progresam, dar mult mai incet decat tarile de top din Europa si din lume”.
„Industria romaneasca nu pare sa aiba o oferta clara si stabila pe piata muncii, poate si pentru ca multe afaceri contin mai multe necunoscute decat in industriile dezvoltate; de exemplu, legile se schimba des si arbitrar, fara o consultare suficienta cu industria.
Din pacate, si daca rezolvam proasta guvernare si reusim sa formam o industrie IT competitiva la nivel mondial, sustinuta de universitati pe masura, raman problemele socio-economice generale, si lista e lunga: nimeni nu vrea sa plateasca pe sub mana, nimeni nu vrea sa fie dezavantajat pentru ca altul are pile, nimeni nu vrea sa treaca printr-un sistem de sanatate dezumanizat, nimeni nu vrea sa fie abuzat pentru ca e altfel etc. Aceste probleme nu pot fi rezolvate din afara, desi am stat la coada sa votez si in noiembrie 2014„, adauga tanarul roman.
Intrebat de viitorul invatamantului romanesc, Iosup isi aminteste de predictiile lui Brucan. „Exista motive de optimism: o generatie noua, decisa sa reuseasca; intoarcerea multora scoliti in medii mai bune pentru performanta. Exista insa si motive multe de pesimism: un sistem urias, lent, acum si demonstrat ca este corupt, cu o conducere legata politic si care in ultimii douazeci de ani nu m-a convins. Daca si generatia noua isi pierde optimismul, si de la criza financiara am inceput sa vad asta, mai asteptam 50 de ani pana sa prindem o sansa de redresare„.
Planuri de viitor
Profesional si personal, tanarul dascal vrea sa creasca atat cat ii permit „calitatile native”.
„Mai e mult pana departe. Profesional, am planuri ambitioase in cercetare, mai vreau sa creez o noua generatie de ingineri de top in IT, si imi doresc sa educ si o noua generatie de educatori in IT. Prin IT, sper sa schimb in bine vietile multor oameni”, spune romanul.
sursa: ziare.com
