Pe data de 14 august 1480, un masacru avea să zguduie din temelii lumea creştină apuseană a acelor vremuri tulburi. Un număr de aproape 800 de bărbaţi aveau să fie decapitaţi pe colina din afara cetăţii Otranto din sudul Italiei. În contextul războaielor medievale europene, o astfel de scenă macabră nu era deloc ceva neobişnuit. Însă ce s-a întâmplat atunci la Otranto se poate înscrie în acele momente de cotitură ale Istoriei în care cumpăna talgerelor puteau rescrie trecutul şi, implicit, prezentul. Cei 800 erau catolici şi au murit deoarece au refuzat să se convertească la Islam. Nu doar că au fost martiri, ci au fost primele victime din campania prin care Mahomed Cuceritorul intenţiona să calce sub copitele calului său chiar altarul Basilicii Sfântului Petru din Roma. Însă extraordinarul acestor fapte nu se opreşte aici, căci nu doar sacrificiul acestor martiri din Otranto, dublat fără doar şi poate de loviturile dezastruoase suferite de Mahomed Cuceritorul din partea lui Vlad Ţepeş, au făcut ca Roma să nu aibă trista soartă a Costantinopolelui.
Atunci câmd Europa a fost la un pas de a fi cucerită de Mahomed al doilea
Pe data de 29 mai 1453, luminata cetate a creştinătăţii şi capitală a ce mai rămăsese din Imperiul Roman de Răsărit, cădea sub loviturile unei uriaşe armate otomane care număra atunci peste 250.000 de războinici experimentaţi. A fost fără îndoială cel mai cumplit asediu din întreaga Istorie, un asediu al cărui sfârşit a adâncit şi mai mult prăpastia între catolicism şi ortodoxie şi a marcat definitiv evoluţia creştinismului ortodox din acel moment. Atunci, sultanul otoman Mehmet sau Mahomed al doilea după alte surse istorice, avea doar 21 de ani şi îşi trăia momentul de maximă glorie în rolul de comandant şi strateg al întregii armii turceşti. Tot atunci, Mehmet şi-a luat renumele de el-Fatih (Cuceritorul în limba turcă). Astfel Mehmet a pus capăt definitiv secolelor de lupte cu bizantinii, transformând totodată cel mai mare şi mai strălucitor oraş al întregii creştinătăţi în capitala noului său imperiu musulman. Însă cucerirea Constantinopolelui nu a însemnat deloc punctul limită al ambiţiilor tânărului sultan. Căci Mehmet Cuceritorul nu se mulţumea doar cu această reuşită. Nu! El, cel mai ambiţios urmaş al unei dinastii prestigioase de războinici ai stepelor, islamizaţi în grabă, vroia mai mult de atât. Mehmet vroia cucerirea Romei şi intenţiona să facă din proaspăt cuceritul Constantinopol baza strategică de lansare a campaniilor de cucerire a Occidentului.
Află aici ce s-a întâmplat mai departe: http://www.cunoastelumea.ro/povestea-celor-800-de-martiri-care-au-scapat-roma-de-turci/
DA,!i-am aparat cu viata de toti MIGRATORII;noi ne plangeam mortii si incercam din rasputeri sa ne revenim.Intre timp ei se dezvoltau-nu au fost macelariti…
Acuma rad de noi si ne fac inapoiati,lenesi,sclavi….Aceasta-i multumirea pentru sacrificiu!
Comentariile sunt închise.