Tocmai a ieșit cartea —pamfletul mai degrabă— la care lucra Charb (Stéphane Charbonnier), desenatorul și directorul asasinat, împreună cu 11 alții, al săptămânalului Charlie Hebdo.
“L’Obs” publică unele extrase, impresionante, în numărul de săptămâna asta.
Carte se numește: Scrisoare deschisă escrocilor islamofobi care fac jocul rasiștilor ( “Lettre ouverte aux escrocs de l’islamophobie qui font le jeu des racistes”, ed. Les Echappés )
In ziua în care a fost asasinat, Charb tocmai trimisese ultimele corecturi la editură. Mai rar un text atât de demn și de lucid al unui om care anunțase de multă vreme că preferă să moară decât să trăiască într-o societate în derivă în care umorul e sufocat lent de mașina spălătoare de creier a religiilor și ideologiilor.
Pentru a explica valoarea terapeutică a umorului, Charb vorbește de-a lungul cărții în favoarea islamului. Adevărații rasiști, spune el, sînt cei care consideră, în mod direct, o cultură anume ca neffind suficient de matură ca să suporte satira.
“Un text sacru”, scrie Charb, “nu devine primejdios pentru ceilalți decât începând din momentul în care un credincios fanatic decide să aplice literalmente, fără nuanțe, ceea ce citește în cartea sa de căpătâi. Problema nu rezidă în Coran sau Biblie, romane soporifice, incoerente și rău scrise, ci în capul credinciosului care citește Coranul sau Biblia așa cum se citesc notițele de asamblare de la Ikea. Trebuie să faci exact ce scrie acolo, altfel universul o dă în bară (sinon l’univers se pète la gueule). Iar necredinciosul trebuie decupat urmând exact linia punctată, altfel Dumnezeu n-o să-ți dea vacanță după moarte.”
“Luați orice carte de bucătărie, declarați că ce scrie în ea este Adevărul și aplicați literalmente asupra celorlalți ceea ce spune Scriptura și-o să vedeți ce sângerete iese de acolo.”
Charb pune însă în cauză și presa, inclusiv cea franceză și în general occidentală:
“O publicititate delirantă a început să fie făcută desenelor noastre, care înainte nu erau luate în seamă, presa anunțând că ele au să șocheze musulmanii… și evident acele prevestiri au sfârșit prin a provoca evenimentul. Noi satirizam extremiștii. Detractorii noștri au decis să vadă acolo o insultă adusă musulmanilor în general. Pentru că presa a decis că niște caricaturi în care apărea Mahomed nu puteau decât să declanșeze mânia musulmanilor, asta a împins în cele din urmă spre mânia asociațiilor musulmane.”
“In virtutea cărei teorii schiloade umorul ar fi mai puțin compatibil cu islamul decât cu alte religii? A spune că islamul nu e compatibil cu umorul e la fel de absurd ca a pretinde că islamul nu e compatibil cu democrația sau cu laicitatea.”
“Dacă dăm de înțeles că poți râde de orice, dar nu de anumite aspecte ale islamului, pentru că musulmanii sunt mai susceptibili decât alții, nu duce asta la discriminare? Ar trebui să punem capăt acestui paternalism burghez binevoitor de stânga care caută să-i protejeze pe “amărâții persecutați”.”
“Cei care acuză Charlie Hebdo de islamofobie se solidarizează de fapt cu islamul radical, fundamentalist.”
Așa scria Charb, da, în momentul în care a fost asasinat de imbecili fanatizați.
Ca un punct final, nu vom repeta niciodată că a rîde de islam, sub orice formă, nu te face rasist, pentru că islamul nu e o rasă. Musulmanii sunt și albi și negri și galbeni, ba chiar și roz, in cazul acelor gays musulmani care nu îndrăznesc să se afirme.
Islamul e doar o ideologie ca atâtea altele și merită să fie ridiculizat ca toate celelalte.
Papa recunoaște genocidul armean.
— “Numai să nu fie poponari printre voi.”
sursa: cabalinkabul.wordpress.com
Nu e bine ca v-ati pus cu Dan Alexe. Blestemele se indeplinesc la romani !
… si daca preiei Encyclopedia Brittanica, mentionand sursa si autorul, tot ‘preluare” se cheama? Ati cerut acordul autorului? La noi se pare ca DA, merge oricum. Exemple avem din belsug! Dar poate aveti acordul autorului si ma insel eu. Scuze atunci!
L-ai angajat pe Dan Alexe? Bravo!
Nu, pur si simplu i-a furat articolul.
„Furat” inseamna sa nu citezi sursa sau, mai rau, sa iei textul si sa-l insusesti, adica sa schimbi autorul. Asta presupune un „furt” intelectual. Ceea ce vezi aici se numeste preluare, cu nume, citare si tot ce trebuie… daca suntem capabili sa facem o diferenta…. Nasul a procedat corect, spre deosebire de altii din mass-media….
Furat se numește și preluarea INTEGRALA a unui articol fără a avea acordul autorului. Că așa am face cu toții ediții românești ale NY Times… Dan Alexe sesizează pe pagina lui de FB furtul.
Comentariile sunt închise.