De Alexa Ionescu.

 

Avem aur ! So what ? N-avem good delivery…

Nimeni nu spune adevarul despre aur. Absolut NIMENI !
Nimeni nu spune ca nu e suficient numai sa ai zacamant de aur ci trebuie sa ai un certificat sa il valorifici ca tara.
Povestea de mai jos, spune celor care au nedumeriri, ADEVARATA poveste a neputintei Romaniei de a-si exploata propria comoara.

Tara noastra a fost scoasa de pe lista producatorilor de aur certificati din cauza unui scandal financiar

Desi Romania este cunoscuta pentru rezervele sale naturale de aur, problema exploatarii acestuia nu va fi rezolvata curand. Chiar si in cazul in care se gaseste o solutie pentru exploatarea resurselor naturale, Romania va continua sa aiba de pierdut fiindca certificatul „good delivery”, care garanta accesul liber pe piata aurului, a fost pierdut in urma privatizarilor succesive ale fostului combinat metalurgic din Baia Mare.

In 1972, dupa multi ani in care minele de aur lucrau in pierdere, activitatea lor fiind subventionata gratie modelului economic socialist, care acoperea pierderile cu ajutorul ramurilor profitabile, Romania reusea sa intre pe lista de producatori de aur care beneficiau de certificatul de garantie „good delivery”. Acesta insemna ca fiecare lingou romanesc (turnat la combinatul metalurgic din Baia Mare) se inscria in standardele acceptate de London Bullion Market Association – organismul care reglementeaza piata metalelor pretioase la nivel mondial. Aurul prelucrat la Baia Mare avea, asadar, forma clasica de lingou, cu greutatea standard (intre 10,9 si 13,4 kilograme, in functie de continutul de aur pur), avea concentratia potrivita (de 995,0% aur pur), era marcat cu un numar de ordine, precum si doua poansoane – unul care nominaliza intreprinderea producatoare si unul al Bancii Nationale a Romaniei.

Toate aceste insemne sunt obligatorii si in prezent pentru ca lingourile sa poata fi tranzactionate pe orice piata, la pretul oficial stabilit de bursa londoneza. Aici trebuie adaugat faptul ca, fara a avea certificatul „good delivery”, un producator de aur nu-si poate vinde lingourile decat platind expertize si, oricum, la un pret mai mic decat cel oficial.

Avantajul acestei garantii pentru aurul romanesc era extrem de important, mai ales in conditiile in care, in anii “80, Ceausescu a luat celebra decizie de a plati integral si cat mai repede datoria externa a Romaniei, „fara a precupeti niciun efort”… Si este cunoscut faptul ca acest efort s-a tradus nu numai prin exportul diverselor produse industriale finite, petrolului in Iugoslavia si chiar armelor in Africa si Orientul Mijlociu, ci in mod special prin vanzarea aurului din rezervele Bancii Nationale.

Cum s-a pierdut „garantia”

In prezent, Romania figureaza pe lista „good delivery” la rubrica destinata fostilor membri. Iar asta inca din anul 2002, ceea ce inseamna ca am avut acest avantaj timp de 30 de ani. Atat in 2002, cat si in prezent, motivul oficial al pierderii certificatului „good delivery” este ca productia autohtona de aur nu se mai incadreaza in standardele internationale. Adica a scazut sub pragul de 10 tone pe an, valoarea minima pentru a putea dispune de certificatul de garantie. Realitatea este insa alta.

Practic, Romania a fost scoasa de pe lista producatorilor de aur „good delivery” din cauza unui scandal financiar care a falimentat compania anglo-indiana Allied Deals, proprietara in acel moment a combinatului baimarean.

La numai cativa ani dupa ce a cumparat de la statul roman cu 37 milioane de dolari intreprinderea Phoenix Baia Mare, Allied Deals a reusit sa o falimenteze prin mai multe afaceri oneroase si manevre financiare ilegale.

In primul rand, este vorba de frauda bancara, deoarece Allied Deals a solicitat Deutsche Bank un credit in valoare de 600 milioane dolari pentru finantarea retehnologizarii combinatului baimarean, insa a prezentat garantii false, urmarea fiind diminuarea brusca a productiei societatii de la peste 10 tone de aur anual, cat prevede standardul „good delivery”, la circa doua tone pe an (cifra la care se pare ca se situeaza in prezent toata productia de aur a Romaniei).

Escrocheria marca Allied Deals este confirmata de reputatul expert in domeniul metalelor pretioase Horia Ozarchevici, care a dezvaluit pentru SFin ca „indienii au avut niste optiuni de aur fara acoperire si au intrat in faliment. In momentul cand ei au intrat in faliment, fabrica de la Baia Mare si o fabrica din Peru au avut de suferit in mod direct”.

Mecanismul escrocheriei

Pentru a intelege mai bine modul in care anglo-indienii au reusit sa falimenteze Phoenix Baia Mare, trebuie clarificat faptul ca „optiunile de aur” reprezinta contracte care dau posibilitatea detinatorului (dar nu il obliga) sa cumpere sau sa vanda o cantitate de aur la un pret si o data predeterminate. Pretul unui contract de tip optiune depinde de pretul oficial („spot” – adica la momentul actual) al aurului, de nivelul pretului convenit initial („strike price”), de nivelul dobanzilor si de anticiparile privind volatilitatea pretului aurului in viitor, cu referire stricta la perioada care a mai ramas pana la ajungerea la maturitate a contractului.

Cu alte cuvinte, Allied Deals a incercat sa obtina un credit depunand ca garantie mai multe contracte de acest fel, care nu aveau insa acoperire, nici in planul productiei si probabil nici in ceea ce priveste eventuali cumparatori. Si pentru ca aceste „contracte” n-au putut fi respectate, iar frauda a fost descoperita, bursa londoneza a decis sa retraga imediat certificatul „good delivery” pentru aurul fabricat in Romania.

Urmari

Desi „ingineria” anglo-indiana a prejudiciat in mod direct si, cel putin deocamdata, iremediabil accesul neconditionat al aurului romanesc pe piata mondiala si productia de aur a societatii Phoenix Baia Mare, aceasta din urma a incercat sa confirme mitul al carui nume il poarta, insa „resurectia” a esuat. Astfel, dupa falimentare, compania ardeleana a fost preluata sub aripa protectoare a AVAB (actualmente AVAS) si vanduta pentru 3,5 milioane dolari, in prezent purtand denumirea de Cuprom. Evident, asa cum arata si numele, aurul s-a transformat in cupru, in mare parte si din cauza faptului ca a fost pierdut certificatul „good delivery”.

Alt producator care exploata aurul romanesc si a avut de suferit de pe urma pierderii certificatului „good delivery” a fost Remin Baia Mare. Firma s-a asociat cu australienii de la Esmeralda pentru a infiinta compania Aurul Baia Mare, care a devenit celebra in anul 2000 din cauza unui scandal intre Romania si Ungaria pe tema deversarilor de cianuri in Tisa.

Societatea in cauza nu se ocupa de prelucrarea aurului, ci doar de exportul unui aliaj din aur si argint cunoscut pe piata sub denumirea de „Dore”. Desi avea la dispozitie capacitatile de productie de aur de la fabrica Phoenix, Aurul Baia Mare a preferat varianta mai ieftina, neavand nici certificatul „good delivery” si nici un nivel al productiei care sa-i permita sa-l obtina din nou de la London Bullion. Astfel, aliajul este procesat in Anglia, desi Cuprom ar fi putut face foarte bine acest lucru.

Ce facem fara „good delivery”

„Fara dreptul de a vinde aur rapid, in conditii optime si la un pret garantat de bursa specializata, orice producator din Romania trebuie sa suporte costuri suplimentare pentru expertize realizate de laboratoare acreditate, fapt ce, evident, micsoreaza profitul inregistrat”, spune Marian Mihart, presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania.

Aceasta procedura implica plata unei taxe fie pentru toata cantitatea ce urmeaza a fi vanduta, fie pentru probele care se iau dupa topirea lingourilor. Concret, o firma autorizata verifica greutatea si dimensiunea lingourilor, o alta firma verifica puritatea aurului continut si toate aceste expertize se adauga la costurile suportate de producator sau vanzator. De obicei, aceste taxe reprezinta unul sau doua procente din pretul de bursa al metalului, ceea ce specialistii considera ca este destul de mult. In plus, lingourile de aur care nu au certificatul „good delivery”, chiar si insotite de toate rapoartele de expertiza necesare, nu pot fi vandute la pretul stabilit de bursa londoneza.

Interesele pe termen lung sunt afectate

„Sa fim sinceri: astazi noi nu mai indeplinim criteriile pentru a detine certificatul «good delivery», pentru ca nu mai avem o productie anuala suficienta de aur”, spune Horia Ozarchevici, director adjunct al Directiei Emisiune, Tezaur si Casierie din cadrul BNR, intrebat de SFin in legatura cu sansele Romaniei de a intra in randul lumii civilizate in domeniul pietei metalelor pretioase si al aurului in mod special. Totusi, specialistul admite ca faptul ca am avut certificatul si l-am pierdut poate sa ne afecteze interesele pe termen lung.

Legenda obtinerii „good delivery”

Daca privind modul in care s-a pierdut certificatul „good delivery” pentru aurul romanesc nu prea mai exista dubii in prezent, in legatura cu modul in care Romania a obtinut acest certificat exista mai multe „povesti” cu mai mult sau mai putin iz de adevar. De departe cea mai interesanta dintre acestea, ramasa insa neconfirmata, este o poveste ce aminteste de Razboiul Rece. Astfel, istoria spune ca Securitatea ar fi prins la un moment dat doi spioni britanici care aveau ca obiectiv principal Ambasada URSS din Bucuresti si ca Nicolae Ceausescu ar fi intervenit personal pentru a face o intelegere cu autoritatile britanice in ceea ce-i priveste pe cei doi. Astfel, dictatorul ar fi dispus ca spionii sa continue sa lucreze impotriva aliatului nostru sovietic (cu care Romania nu se afla chiar in cele mai bune relatii dupa invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia in 1968), insa fara a afecta direct interesele Romaniei, evident, sub stricta supraveghere a Securitatii. In plus, pentru ca cei doi sa nu fie retinuti sau expulzati si ca sa se evite scandalul diplomatic, Ceausescu ar fi cerut autoritatilor de la Londra certificatul „good delivery” pentru aurul produs in Romania. Care a fost acordat imediat. Daca realitatea a fost asa, atunci acela a fost primul pas catre plata datoriilor care s-a finalizat in anii “80. In plus, daca luam in calcul faptul ca dictatorul roman este singurul lider comunist care a dispus infiintarea unei structuri de spionaj care sa lucreze „contra naturii” si anume impotriva aliatului sovietic, povestea capata mai multa credibilitate.

Sursa: Sfin 2008

14 COMENTARII

  2. Trebuie sa recunosc ca, pentru niste cetateni pe care Curtea Constitutionala nu ii crede in stare sa completeze 6 formulare la vot odata, sunteti foarte informati, culti si la obiect. Ma bucur ca fac parte din acest grup, chiar daca nu prea intervin in discutiile voastre. Felicitari.

  3. Alexa draga, ce nu ai precizat este ca avem aur dar dispersat. Mai precis continutul de metale pretioase din minereurile din Romania este foarte scazut, ceea ce nu mai permite prelucrarea lor pe cale pirometalurgica (mai simplu spus printr-o tehnologie clasica de topire) pentru obtinerea „Aliajului D’ore”. Tehnologia pirometalurgica se aplica pana in 1996 (1997) NUMAI la AMPELLUM Zlatna, Uzina veche de cupru. Acest aliaj era livrat apoi la Phoenix Baia Mare unde era transformat in aur fin si argint fin. Instalatia de la Baia Mare functiona sub umbrela Bancii Nationale. Dupa restructurarea industriei metalurgice neferoase, cele doua uzine (Ampellum si Phoenix) au fost privatizate; in ceea ce priveste uzina veche Ampellum aceasta a fost demolata, iar din uzina noua nu a mai ramas nimic. Pentru Phoenix Baia Mare povestea ta e 100% adevarata. O perioada a exportat aliaj de metale pretioase. Din nefericire compozitia minereurilor noastre aurifere nu permite recuperarea metalelor pretioase fara o tehnologie hidrometalurgica. Iar singura tehnologie hidro este cea de cianurare. Contractul trebuie renegociat, insa fara implementarea proiectului Rosia Montana nu se poate face nimic. E simplu: se vrea un venit se face instalatia. Daca nu avem aur dar imprastiat fara posibilitate de recuperare. (sunt penultimul sef de proiect de la Ampellum Zlatna din perioada 1995-1997).

  4. iti multumesc Alexa de acest interesant articol ma mai dumiresc si eu putin ca o tot tin cu aurul ramas de la daci este al nostru si nu doresc sa-l dam strainilor, inca o data multumesc.

  8. Multumesc Alexa pentru dezvaluiri.Am incercat sa-l fac sa citeasca articolul ,pe sotul meu care e pornit rau pe proiectul Rosia Montana,n-am reusit Promit sa te urmaresc in continuare atit in legatura cu problema aurului,cit si a altor probleme de importanta majora atit pentru Romania cit si pentru cetatenii ei.

    • Printezi articolul si il strecori intre ziarele, facturile sau documentele cu care lucreaza. :))

  9. Felicitari Alexa pentru documentare. Chiar trebuie facuta lumina in cazul aurului romanesc. Poate nu trebuie amestecat politicul in aceasta ancheta dar as vrea sa stiu si cine este raspunzator pentru jaful din acest sector.

  10. Acesta este doar inceputul unui serial despre aurul Romaniei. Pe parcurs vom avea mai multe date care ne vor ajuta sa descoperim impreuna adevarul si sa vedem ce este de facut.Serialul nu este nici pro, nici contra,nici politic, ci bazat pe datele gasite de-a lungul timpului.

  11. e bine ca acum am inteles de ce statul roman nu poate sa valorifice aurul..dar..
    nu inteleg de ce asa o redevanta mica in contractul de la rosia montana??

    • Imi pare sincer rau ca nu v-ati deuacrcst pe cheile cheitei…. Imi amintesc si acum ca prima oara cand am fost acolo am fost cu doua prietene care nu stiau ce e ala munte…si s-au deuacrcst foarte bine chiar si cu manichiura lor „speciala” :). Concluzia: este un traseu de plimbare, foarte placut si…daca stai un pic sa te uiti in jur, foarte usor de traversat. Traseul se face trecand dintr-o parte intr-alta a raului si folosind celebrii copaci „scara” de pe acest traseu… Ceea ce tu descrii mai sus este ca si cand as spune ca am venit pana in Bucuresti si am obosit incercand sa-l vizitez. Am mers pe jos tot cartierul Berceni si n-am vazut nimic spectaculos… De unde sa stiu eu ca exista mijloace prin care poti ajunge in centru mai repede?!?!?

  12. e un citat interesant! intre timp, dupa 2008 Anglia a pierdut din importanta aurului si s-a reorientat care zacamintele descoperite tot mai putine de fier. India a adus o contributie uriasa in reciclarea fierului, dar insuficinta in fata cererii

Comentariile sunt închise.