Infernul dezlănţuit asupra Capitalei la 4 aprilie 1944 | Bombardamentele care au omorât aproape 3.000 de oameni într-o singură zi!

In acea zi de marti, Bucurestiul era scaldat de razele calde ale soarelui primavaratic, dar la hotare bubuiau tunurile: rusii calcau deja pamantul romanesc, dinspre nord-est. Cu tancurile si cu puhoi de pedestrime, se apropiau de Harlau si de Cotnari.

Nimic nu tulbura insa linistea populatiei civile in Capitala, afara de exercitiul de aparare antiaeriana, anuntat din ajun. Conform programului, inainte de pranz au pornit sa vuiasca sirenele. Alarma? As, exercitiu.

Peste o jumatate de ora, aceleasi sirene vesteau incetarea exercitiului, iar peste inca ora au inceput sa sune din nou. Alta alarma? Alta incetare? Desigur, continuarea exercitiului. Eram obisnuiti, aproape in fiecare saptamana se efectuau asemenea „repetitii”. La radio, se transmitea muzica, lumea isi vedea de treaba.

Deodata, din cer a inceput sa rasune un uruit de motoare. Am iesit in strada: la inaltime mare pluteau oranduite in patrat zeci de puncte stralucitoare, care pareau mai curand jucarii, decat o amenintare. Apoi s-au auzit vuiete, iar pamantul a inceput sa se cutremure, cu case cu tot.

Explozii, bubuituri, schije, apoi liniste. Bombardamentul a durat cam un sfert de ora, dupa care lumea a inceput sa prinda curaj, fiecare itindu-se din coltul unde se pitise.

In directia Garii de Nord, o coloana groasa de fum negru intuneca cerul, apoi altele doua, iar mai la stanga o flacara apocaliptica falfaia sinistru.

Peste cateva minute, uruitul de motoare s-a auzit din nou. De randul acesta, era clar ca nu-i gluma si multimea s-a repezit spre adaposturile in care fusese instruita la „exercitii”. Alte explozii, alte bubuituri, schije si alta liniste.

Timp de o ora incheiata, peste 300 de avioane lansasera „covorul de bombe”, care a facut orasul nefunctionabil: alimentarea cu energie a incetat, alimentarea cu apa la fel, liniile telefonice au amutit, iar trotuarele si caldaramurile rascolite de munitie si acoperite cu moloz au devenit aproape impracticabile.

Conform cifrelor oficiale, numarul victimelor umane in aceasta prima zi a bombardamentelor se ridica la 2.942 morti si 2.126 raniti. Printre cei disparuti s-a numarat actorul V. Vasilache (din celebrul cuplu „Stroe si Vasilache”).

Poetul simbolist Ion Minulescu, desi casa sa din Cotroceni nu fusese atinsa de bombe, a suferit un soc in urma caruia a facut ulterior infarct si a decedat pe 11 aprilie.

Scriitorul Mihail Sebastian, venit intr-una din zonele lovite chiar a doua zi dupa bombardament, descria in urmatorii termeni peisajul sinistru pe care i-a fost dat sa-l vada:

„Am fost in cartierul Grivita. De la Gara la Bulevardul Basarab, nici o casa – nici una – n-a scapat neatinsa. Privelistea e sfasietoare. Se mai dezgroapa inca morti, se mai aud inca vaiete de sub daramaturi. La un colt de strada, trei femei boceau cu tipete ascutite, rupandu-si parul, sfasiindu-si hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase putin dimineata si peste toata mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de cosmar. N-am mai fost in stare sa trec dincolo de Basarab – si m-am intors acasa, cu un sentiment de sila, oroare si neputinta”.

Dar bombardamentul din 4 aprilie n-a fost decat un inceput. Raidurile reveneau periodic, scuturand bombele lor peste Capitala, peste Ploiesti, peste toata Valea Prahovei, peste nodurile de cale ferata.

Dupa cum nota ziarul Universul, numai in perioada cuprinsa intre 4 aprilie 1944 si 8 mai 1944, bombardamentele au produs urmatoarele stricaciuni, in afara miilor de victime umane:

• 13.925 imobile particulare
• 47 institutii de cultura
• 18 spitale si laboratoare
• 14 biserici si cimitire
• 21 intreprinderi civile

Cosmarul a lovit sistematic tara, pana in august 1944, cand bucurestenii au rasuflat usurati: in sfarsit, nu vor mai veni pe capul lor avioane cu bombe.
Nu banuiau poate ca vor veni rusi cu tancuri, tot pe capul lor!

sursa: ziare.com