Evoluția, în timp, a generalului Pavel Abraham este o metamorfoză bizară. Din șef al Poliției Române a ajuns pe lista scurtă a avocaților care îi apără pe cei mai penali interlopi. Principala sa tactică, milițienească, este sfătuirea clienților săi să facă denunțuri. Adică să „toarne” ca să-și scape pielea. Îi ajută și el cum poate, la televizor.

Te privește câș, ca un secretar de partid, de pe vremuri, când se pregătea să-ți dea vot de blam. Nici discursul nu e departe de imaginea politrucului cu bască sau caschetă. Începe o frază, o lasă neterminată, continuă cu alta, o abandonează și pe asta, de te zăpăcește și nu mai știi nici tu ce ai vrut să afli și nici el ce să spună. Are un bagaj lexical mediu, de milițian ieșit la pensie, spoit cu termeni tehnici, avocățești, ca să-ți arate ce cult este. Când îți bagă câte un citat al vreunei somități, când te trezești cu o înjurătură neaoșă într-o dizertație ce se vrea elitistă.

Dacă-i citești CV-ul, te crucești. Oricum îți ia jumătate de oră să-l parcurgi. A fost milițian, polițist, securist, a ajuns avocat, profesor universitar, redactor șef de revistă, general, secretar de stat, director de agenție guvernamentală, a scris zeci de cărți, ș.a.m.d. Omul pare că e ubicuu! În tot acest timp a reușit să strângă o avere impresionantă, după ce, până a ieșit la pensie, a fost toată viața bugetar. Mai nou umple, cu abdomenul bombat, ecranele televizoarelor. Generalul Pavel Abraham a fost șeful Poliției Române și a ajuns să-l apere pe Bercea Mondial. Mai mult pe sticlă decât în instanță.

Bun la „socialism științific” și familiarizat cu animalele

E ardelean, de loc din județul Sălaj. A plecat la București și s-a făcut milițian. Carierist vorace și abil a ajuns unde nici nu visau taică-său – tâmplar la CAP, și maică-sa – împletitoare de foi de porumb la Cooperativa Meșteșugărească din Jibou. Îl mai apucă, însă, nostalgia vremurilor când asfaltul era doar un deziderat pentru țăranul parvenit din Jibou. „Am fost acasă, acum, de Revelion! E bună pălinca de Jibou. La noi se face de 50 de grade…”, plescăie ușor generalul cu trei stele Pavel Abraham. Povestește că un profesor de istorie l-a îndemnat să se facă milițian. „Eram un elev de nota opt, dar eram bun la istorie, socialism științific și economie politică. Mi-a zis că am stofă de om care cunoaște relațiile sociale… Dar prima dată am dat la medicină veterinară, că eram familiarizat cu animalele!”, se pierde în amintiri fostul milițian. Apoi, se umflă în pene: „Prima leafă, ca milițian, în ’67, a fost de 410 lei!”.

A fost milițian, polițist, securist, a ajuns avocat, profesor universitar, redactor șef de revistă, general, secretar de stat, director de agenție guvernamentală, a scris zeci de cărți ș.a.m.d.

Tactică. L-a învățat pe interlop când și cum să toarne

Celebritatea ca avocat a obținut-o de pe urma lui Bercea Mondial. S-a spus că l-ar fi abandonat pentru că nu i-ar fi plătit onorariul. „Nu! Cu Bercea aveam multe contracte și el mai mulți avocați. Și acum am două. E adevărat că are dificultăți financiare, deși cred că mai are destul, dă-l dracu’! Da’ să nu scrieți așa”, râde avocatul mafiei țigănești. Spune că, o singură dată, nu l-a reprezentat: „E dosarul în care era judecat pentru introducerea unui mobil în penitenciar”. Nu scapă ocazia să se pupe în fund: „Da’ i-am redus pedeapsa cu o treime! Pe tactica mea, după un denunț, președinta Tribunalului Olt a fost arestată. I se va reduce pedeapsa!”. Tactica a fost de a încuraja o „turnătorie”. Acum, îl reprezintă în continuare, inclusiv în dosarul lui Mircea Băsescu.

Fane Căpățână, drogurile și mercurialul șpăgilor

Numele i-a fost asociat cu al interlopului Ștefan Dinu, zis Fane Căpățână. S-a vehiculat o șpagă imensă pentru anul 1997: 500.000 de dolari, ca să-l scape de pârnaie. „Fane a venit la mine cu pile! Am văzut că n-avea viză de intrare pe un pașaport eliberat în Germania. A intrat frauduos și a fost arestat. A intrat în pușcărie și tot acolo e!”, turuie milițianul pensionar devenit avocatul unor infractori. A uitat sau dezinformează? Căpățână e la pușcărie, dar nu pentru acea faptă, el fiind liber mulți ani după aceea. Ministrul Gavril Dejeu l-a destituit pe general fiindcă era prea apropiat de interlop. Pavel Abraham a fost cercetat, în 2009, pentru complicitate la dare de mită, dar a primit NUP în ancheta care îl viza pe Fane Căpățână, după ce interlopul a încercat să mituiască un polițist. După trecerea în rezervă, Abraham a rămas în atenție prin mai multe scandaluri, cum ar fi acuzele pe care le-a adus ex-ministrului de Interne, Cristian David, de implicare în traficul de droguri. Ce n-a mai spus este de unde știa mercurialul șpăgilor. N-a mai spus nimic nici de scandalul în care l-a implicat pe David.

Ceasurile, achitările și averea sa de bugetar privatizat

În biroul său se află șapte orologii, din care trei pendule. La mână poartă o replică a unui Patek Philippe. „Costă vreo două sute de euro, dar face impresie…”, se îmbujorează fostul milițian, care se laudă că are acasă o colecție de 70 de ceasuri, din care cel mai valoros e un Omega din aur, fabricat în ’48, anul nașterii sale. Pe lângă măsura lui Cronos și zeița oarbă a Justiției e la fel de prezentă. Zece statuete împodobesc încăperea. Cea de pe biroul său e neagră la față… Și că veni vorba, care e procentul de achitări din procesele sale penale? Avocatul, intrat în barou la vârsta senectuții, se scarpină în cap: „Cam opt la sută. Cine zice că are mai multe se laudă!”. Continuă, însă, cu o laudă de sine: „Ultima oară l-am achitat pe unu’, Vasilea Fanea, care era condamnat la 16 ani, pentru trafic de droguri. Acum e liber definitiv!”.

Pavel Abraham are trei case de locuit, una de 109 mp, alta de 40 mp, ambele în București, și o vilă în Dobroiești , plus o cabană în Harghita. Plus cinci terenuri, toate obținute ca fiind bugetar. Nu-i rău pentru un om care, până de curând, a lucrat numai la stat. Generalul dă din umeri și mai să rupă un pix cu degetele: „Sunt un om de mijloc. Între timp am mai cumpărat și imobilul unde este casa mea de avocatură. Și, da, stau în Dobroiești, că m-am întors la țară, la origini, că sunt prima generație pe asfalt!”. Casa lui de la țară are 219 metri pătrați…

Cel mai bine remunerat polițist, după buget, din istorie

La momentul ieșirii la pensie, în 2008, încasa un salariu de 277.000 de lei pe an, adică 23.080 de lei pe lună, din postura de șef al Agenției Naționale Antidrog (ANA), instituție subordonată Ministerului de Interne. Se simte încolțit: „E o înțelegere greșită! Aveam cel mai mare salariu din MAI, dar aveam și leafă de la Facultatea de Sociologie a Universității București, care era egală cu banii de la minister!”. Atunci a plecat de la ANA. De voie sau de nevoie? „Nici nu m-au lucrat, dar nici de bună voie n-am plecat! A fost o neînțelegere cu ministrul de Interne, Cristian David. Puteam să plec mai repede, că aveam două stele pe umăr! Dar am vrut să duc ANA în Europa, cu titlul de excelență, că i-am dat numele după mama!”. Atât doar că, în lupta antidrog, memoria colectivă a păstrat doar niște concerte scumpe organizate de Abraham, unde drogații își băgau în venă. Fostul milițian se ambalează: „E o prostie istorică! Nu e adevărat! Metadona e un tratament… Probabil că la asta s-au referit”. Spune că, acum, câștigă mai bine din avocatură.

Se dă mare că aresta oameni. Minte!

Acum, la bătrânețe, zice că are doar două hobby-uri: fotbalul și șahul: „Am jucat fotbal la Rapid Jibou, dar am fost dinamovist dinainte să fiu milițian. E onorant… Iar șah joc cu nepoții mei de 16 și nouă ani și îi las să mă bată”.

Este mândru că a fost șeful Poliției Române. Dar pentru doar câteva luni. De ce? Spune că a fost o periodă deosebită, că venea din poziția de șef al Direcției Cercetări Penale, unde „arestase” patru directori de bancă, printre care Marcel Ivan de la Creditbank și Răzvan Temeșan de la Bancorex.

„Au fost presiuni mari… Președintele Constantinescu mi-a zis că vrea să relanseze lupta împotriva corupției și m-a schimbat pe mine!”. De fapt, el nu putea aresta pe nimeni, că n-avea nicio calitate. Numai procurorii puteau, pe atunci, să areteze! Se dă, purși- simplu mare!

Și, din poziția aceea, a ajuns acum, să reprezinte în instanță infractori ca Bercea Mondial. Cum se pupă una cu alta? „Se pupă bine! Meseria asta are și adrenalină, și bani, și satisfacții morale. Experiența din poliție m-a ajutat mult”.

Nu spune nimic, însă, despre relațiile pe care le are în lumea Justiției, în urma „experienței” sale. Dar onorariul său la cât se ridică? Cât ia pentru un proces? „Depinde de complexitatea și eforturile de a obține probe și de durata sa. Orientativ, de la câteva mii de lei la câteva zeci de mii de euro, care a fost vârful… Sunt un avocat mediu spre scump. Dar ieftin pentru topul unde cred că mă situez. Pe Bercea l-am luat după ce a accesat mai mulți avocați mai costisitori ca mine!”.

Urmașul lui Balzac: 70 de cărți, la 67 de ani!

CV-ul său este năucitor! Un conglomerat de titluri, funcții, calități, aptitudini și zeci de cărți cu numele său pe copertă. Pare imposibil pentru un om normal. Cum așa? „Am avut un ritm de viață alert. Dormeam trei-patru ore pe noapte. Acu’ dorm un pic mai mult și am renuțat la carnea de porc, că am fost un pofticios”, se mângâie pe burtă generalul de poliție. Dar atâtea cărți? Câte? „Am spre 70 de cărți, dar doar trei înainte de ’89. În fiecare zi scriam minim patru pagini și citeam cel puțin cinci!”, se laudă avocatul infractorilor cu bibliografia sa, care l-ar face invidios pe Balzac și l-ar arunca în derizoriu pe Sadoveanu. „Da’ io am scris pe probleme de poliție, asistență socială și justiție”, se simte amenințat „scriitorul”. În biblioteca din stânga biroului său din lemn masiv se află un raft întreg cu ediții ale Enciclopediei Britanice, legate, cum altfel, în piele. Pavel Abraham simte pericolul: „E, asta este mai mult de onoare și de fast… Da’ să știți că m-a ajutat de câteva ori!”. Încercăm un dialog în engleză, că maestrul a publicat trei cărți în limba lui Shakespeare. Vorbește corect, dar cu un accent balcanic ce l-ar face invidios și pe Ion Iliescu. Zice că știe și franceză și, mai mult, maghiară: „Dar, doar oral, că acum, de când am îmbătrânit, vorbesc mai bine ungurește”.

Cele șapte uniforme ale lui Abraham

La scurt timp după ce a terminat școala de milițieni a ajuns să lucreze pentru Securitate, spun informațiile din presă. „Am lucrat la Serviciul Învățământ din MI. N-am lucrat și n-am avut contact profesional cu ofițerii de Securitate!”, dezminte informația Pavel Abraham. Dar tot el se contrazice când spun că, în viața sa, a avut șapte uniforme. „Am purtat, pe rând, uniforma de milițian, de polițist, de pompier – la Revoluție – de Securitate – când am lucrat la «Personal» la MI, togă de profesor universitar și robă de avocat!”. Sunt doar șase… Poate a uitat-o pe cea de mason. Fostul cadrist de la Interne mărturisește că el chiar a crezut în comunism: „Nu toate lucrurile au fost proaste atunci și nu tot ce s-a luat este bun!”. Probabil că de-aia se consideră un om de stânga. „Dar la noi nu mai știi care-i stânga și dreapta. Ca peste tot…”. Iar la politică nu se bagă: „Am avut o perioadă când m-am gândit, prin 2007- 2008…”. S-a gândit degeaba.

„Băsescu? Nu i-am luat gagica, nu mi-a luat gagica!”

Din comementariile sale la televizor, mai ales pe Antene, se vede din Cosmos că are un ghimpe împotriva fostului președinte al României, Traian Băsescu. De ce? A avut vreun conflict cu el, sau îi este pur-și-simplu antipatic? Pavel Abraham face un rictus. „Băsescu m-a dezamăgit, din poziția sa de președinte, printr-un limbaj suburban și lipsită de respect față de demnitari. M-a determinat să-l disprețuiesc. În rest, nimic… Nu i-am luat gagica, nu mi-a luat gagica!”, este „elegant” domnul G-ral (r) cu trei stele, Prof. Univ. Dr. Pavel. Abraham. Distinsul intelectual din Jibou este pe lista inculpaților din dosarul „Mineriadei din iunie ’90”, pe când era prorectorul Academiei de Poliție de la Băneasa, loc în care au fos anchetați și bătuți sute de nevinovați. Se înfoaie: „Nu se poate! N-am avut nicio legătură”. Rugat să nominalizeze cel mai bun ministru de Interne și cel mai bun șef al IGPR din ultimii 25 de ani, Pavel Abraham cade pe gânduri. „Ca ministru – Tărăcilă, iar ca șef al Poliției – generalul Ion Moldoveanu”. Cameleonic, nu s-a supărat cu cei în viață și s-a pus bine și cu morții.

sursa: .evz.ro

Comentariile sunt închise.