Mineriada mortii, 1990

„Criminalii Romaniei”

In atentia Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Procuraturii Generale, Dosarul Mineriadei

Stimate Doamne si Domni procurori,

Ma numesc Mircea S. Bozan, domiciliat in Germania, din 01.07.1990 si doresc sa declar urmatoarele:

In data de 28 mai 1990, in urma unor discutii avute cu redactorul Sef al publicatiei Radical din Sibiu, Traian Suciu, am hotarat de comun acord sa merg la Bucuresti pe 29 mai, pentru a prezenta rezultatele marii fraude electorale, petrecute in Jud. Sibiu, pentru a le prezenta public din Balconul Pietii Universitatii. Am ajuns cu trenul de 13,50 si am mers direct in Piata …Era ora 15, iar in Piata , cca 250 de persoane ascultau melodii cantate de Dl Pazurca… Din ce-mi aduc aminte, in partea dreapta, spre Arhitectura, erau zona corturilor celor aflati in greva foamei… M-am dus la unul dintre corturi si le-am spus motivul pentru care eram acolo, in acea zi. Un tinar firav ca aspect cu mustacioara, s-a oferit sa ma duca la intrare pentru a fi acceptat sa vorbesc din Balcon. Jos ne-am intalnit cu Marian Munteanu care mi-a cerut buletinul, s-a uitat in tacere in el, a vazut confirmarea de unde veneam, chiar daca aspectul meu fizic datorita barbii nu putea creea suspiciuni… M-a condus, urcand niste trepte, iar emotia din mine mi-a blocat orice sansa de a lega trei vorbe. Imaginea din Balcon, era impresionanta, iar frenezia si „legatura” dintre oamenii aflati jos si cantaretii aflati in fata mea, m-a ajutat intr-o oarecare masura sa-mi recapat vocea…. Dupa terminarea unei melodii, Marian Munteanu s-a adresat asistentei din Piata: Avem acum, aici, venit din Sibiu, un tanar artist care doreste sa va prezinte frauda electorala care s-a petrecut in Duminica Orbului, in Judetul Sibiu, cand alaturi de colegii de la Ziarul Radical, au monitorizat in intregul judet, procesul electoral. De jos, mai multe voci au stigat, cinste Sibiului !!!!! Am inceput sa citesc din textul pe care Traian Suciu l-a compus, apoi, am continuat cu exemplificari concrete despre toate problemele de fraudare masiva, de o gravitate exemplara care s-au petrecut in acea zi nefasta pentru poporul roman. Dupa cca 40 de minute, am terminat prezentarea in aclamatiile celor de jos, din Piata… Era ora 17 si urma sa merg in vizita la colegii, artisti plastici din Blocul UAP, de pe strada Eforie, un bloc cu mai multe nivele unde erau Ateliere de creatie si Locuinte ale unor artisti si critici de arta… Am plecat,, multumind celor patru persoane care stateau in acele momentela intrarea in imobil, pentru permisiunea de a ma adresa participantilor…. Aveam trei desene inramate pe care urma sa le duc lui Radu Ionescu, critic de arta, pentru o expozitie de grup care urma sa aiba loc la Galeria Simeza. Ajuns la Ateliere, am sunat la usa Lui Radu Ionescu, care locuia, cred, la etajul 5, dar pentru ca nu a raspuns, am mai urcat un etaj, la atelierul Ileanei Dascalescu. Am stat la povesti cca 50 minute, am baut un pahar de vin si apoi ne-am dus pe acelasi coridor la atelierul ceramistului Tzumpi Radulescu…. Acolo, am mai baut doua pahare de vin, si am plecat la ora 19,40 la Apartamentul Dl. Radu Ionescu. Inca nu sosise acasa, fapt pentru care m-am reintors la Atelierul Ileanei Dascalescu, unde doream sa mai stau inca doua-trei ore pana cand urma sa plec din nou la gara pentru a ma reintoarce la Sibiu… Era cred ora 22.00, cand, la usa, dar si pe coridor s-au auzit batai violente si mi-am auzit numele strigat…Ileana deschide usa si in atelier, navalesc aproximativ zece indivizi imbracati in combinezoane negre. Au intrebat unde este Bozan Mircea, iar eu le-am confirmat. Mi-au zis că am accidentat cu maşina o persoană în apropiere. Am încercat să le explic că era imposibil, că eu urma să mă întorc la Sibiu cu trenul in aceeasi seara, avand bilet de tren…Mi-au pus catuse si au plecat cu mine catre lift… Ileana a strigat pe coridor dupa ajutor si au iesit imediat cca 21 de colegi…Afara din imobil, m-au dus pe jos, aproximativ 100-200m catre Calea Victoriei, iar in cladirea aflata cam pe coltul strazii, am intrat prin niste garaje foarte mari unde erau parcate masini negre, cred ale fostei nomenclaturi. Am urcat cateva scari catre parter, de unde am fost preluat de catre trei persoane civile, care mi-au spus: deci tu esti criminalul care a fugit de organul de ordine….. Le-am explicat ca nu am masina, ca nu am facut nici un accident, ca ma aflu de cca cinci ore in Blocul UAP la colegi. Apoi, m-au dus intr-un birou de la parter, undeva in partea dreapta dupa un colt al coridurului, unde se aflau doua birouri si trei scaune. Geamurile biroului dadeau spre o curte interioara. M-au preluat doua persoane care avea aproximativ 50 de ani, unul parand a fi seful intrucat celalalt ii spunea tov colonel Manea. M-au intrebat cum am ajuns in Bucuresti, le-am explicat ce facusem de cand am ajuns in Bucuresti… Dupa
aceea, mi-au pus in fata cateva coli de hartie si mi-au cerut sa le spun unde a avut loc intalnirea cu Munteanu, daca am vorbit cu el la telefon inainte, cine mai stia ca sunt la Bucuresti, daca stiam caTraian Suciu a organizat totul si ca el se gaseste in acele momente sub stare de arest… Am refuzat sa scriu vreun cuvant pe hartie, dar le-am spus ca initial am fost la Ambasada germana si cea luxemburgheza… (de fapt eu nu am fost acolo…) Imediat dupa aceea, unul dintre ei, a luat un baston de cauciuc si m-a lovit in cap…
Te joci cu noi zici, criminalule si au inceput sa ma loveasca din ambele parti. Am aflat totul despre tine, esti un client de-al nostru nenorocitule…Eu eram cazut pe jos insangerat, iar ei continuau sa ma loveasca cu picioarele si cu bastoanele de cauciuc. Dupa o vreme, ca prin vis, am auzit acolo, jos, cum o alta voce guturala , care-mi suna cunoscuta, cum ii intreba daca le-am spus ceva. Aveam dureri nemaipomenite si printre ochii umflati, am vazut pana spre inaltimea biroului, o a treia persoana, imbracata in haine kaki, in picioare avea sandale si nu purta ciorapi. Peste pantaloni, avea o camasa militara, altfel decat camasile ofiterilor militari…Vorbea pe un ton ridicat. I-a întrebat pe dacă au scos ceva de la mine. Le-a spus să aibă grijă să nu existe urme, că răspund cu capul. Atunci am recunoscut vocea lui Gelu Voican-Voiculescu. Inconfundabilă. Acesta le spunea: Il duceti afara din oras si scapati de el pe sosea…sau vedeti voi ce faceti cu asta… Nu vreau sa existe urme de nici un fel…

Aveam cătuşele la mâini, si aruncau cu apă în faţă din când în când…. Cimentul de jos era rece, si-mi rememoram suferintele pe care le-am suportat in 1969, cand m-am aflat arestat la Gherla, pe Zarca Veche, pe „Oarba” dupa ancheta cu colonelul Zsilcheak…Acelasi stil de bataie…”Îmi aduc aminte apoi cum am fost lovit cu piciorul în maxilar. După acea lovitură nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Când mam trezit eram într-un tomberon in care se gaseau resturi de materiale de constructii, într-o curte interioară a blocului UAP. M-au găsit femeile de serviciu.

Aveam fractură in zona craniana in zona bazinului, fractură la ambele clavicule şi trei vertebre lovite, care-mi faceau respiratia, insuportabil de dureroasa. In aceeasi noapte, am fost dus la Viena la Spitalul Municipal. Operaţia a durat opt ore, şi medicul mi-a zis că am avut noroc că Dumnezeu a fost tot drumul cu noi.

Am fost transferat la un spital militar american de langa München, in Grünwald unde am mai suferit doua operatii de eliminare a cheagurilor de sange de pe creier. Apoi, in septembrie am fost transferat la Clinica de recuperare americana unde erau adusi militari americani din teatrele de razboi, lângă colonia americană din oraşul Schwebisch-Gmünd. Ma aflam încă internat când am primit acasa, la Sibiu, în octombrie 1990, interdicţia de a intra în România vreme de zece ani- pana in 2001. Cazul meu fiind sub supraveghere stricta, la primirea acestei scrisori care avea antetul CFSN, si prin care mi se comunica ca:… avand in vedere faptul ca actiunile mele criminale indreptate impotriva institutiilor statului au adus grave prejudicii imaginii Romaniei, mi se interzicea reintoarcerea in Tara pe o perioada de zece ani. Pentru Iliescu, era o semnatura Dan Iosif.

Imediat dupa aceea, am primit formularele pentru a cere oficial, Azil Politic, si care a fost confirmat in urmatoarele luni. Aceasta scrisoare se gaseste depusa la oficialitatile germane din Berlin, alaturi de alte documente medicale originale.
Din 1990 pana in prezent, am suferit noua operatii, ultima internare fiind in 2013.

Nici pana in prezent nu am primit o comunicare oficiala prin care sa mi se ridice aceasta interdictie, cu toate ca m-am adresat in 1996 Presedintelui Constantinescu, iar in 2009, Presedintelui Basescu, dar, raspunsul pe care l-am primit sunand la Ministerul de Justitie in 1999, a fost acela ca va trebui sa fac o cerere in acest sens, dupa care se va stabili daca am motive intemeiate sa pot solicita acest lucru. Avand in vedere aceasta varianta oficiala, in anul 2000, am depus la Consulatul Romaniei de la München, o cerere de renuntare la cetatenie pe care am primit-o aprobata, in 30 de zile.

Am documentele medicale drept dovadă pentru starea in care se gaseste coloana sau a loviturilor suferite in zona craniana.. L-aş fi dat în judecată pe Gelu Voican-Voiculescu şi, extrapolând, chiar pe Ion Iliescu. Un răspuns primit de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului privind judecarea faptelor torţionarilor dinainte de 1989 sau a anchetarii mele si brutalizarii fizice din ordinele lui Gelu Voican Voiculescu, mi-a arătat însă zădărnicia demersului în totalitatea sa. Cel mai mare termen de prescripţie este de 15 ani, iar el a trecut demult… Umilinta mai mare nu puteam sa simt, dupa peste 6 ani de inchisoare politica, a nenumaratelor anchete la care am fost supus din 1968, pana in 1989, a implicarii personale a familiei mele in actiunile mele anticomuniste sau la Revolta din dec. 1989…a unor prieteni buni care mi-au fost aproape, in vremurile grele…

Demersul care incepe acum, poate reprezenta o varianta tardiva de aflare a adevarului mizerabil, a urii comuniste indreptate impotriva tuturor acelora care rerezentau si reprezinta „dusmanul poporului”. Va intreb acum Domnilor Procurori, cine imi reda sanatatea distrusa de aceste brute, de aceste unelte ale mortii?

In speranta ca marturia mea va poate ajuta in actiunea Dv, pentru ca alte persoane care si-au pierdut viata in acele zile, au fost batute cu brutalitate la fel ca mine, au fost violate sau, pur si simplu au disparut fara urma,

Va multumesc

Mircea S. Bozan
10.03.2015

Foto credits: Dinu Lazar