Analistul Emil Hurezeanu a schițat, la Digi24, principalele lipsuri ale societății de azi, arătând că României îi lipsesc sensurile, îi lipsesc proiectele care să unească. Tânăra generație e debusolată, iar aniversarea Marii Uniri ne găsește „defectivi de sens partiotic”l, spune jurnalistul.
Emil Hurezeanu: „Suntem într-un cerc vicios. Aprinzi televizorul, intră Cocoș și iese găina. Aprinzi televizorul, vrea Ponta….nu mai e ca pe vremea lui Băsescu să nu mai vrea Iohannis, dar de data asta nu vrea Băsescu, brusc, ceea ce vrea Iohannis. Economia nu funcționează foarte bine. Tânăra generație e debusolată. Intrăm în intervalul temporal al aniversării centenarului Marii Uniri cu garda jos, demontați, defectivi de sens patriotic, de conștiință a progresului solidar – care este condiția sine qua non a oricărei forme de progres național. Deci, nu avem proiecte în comun pe care să le împărtășim în mod sincer dincolo de partide, dincolo de ceartă, de zarvă și zaveră, sensurile ne lipsesc. E sensul plecării, al indiferenței, al abandonului, al neclarității, ele sunt perceptibile. Sensul alinierii noastre în jurul unui proiect, în jurul unor idei, în jurul unor dorințe larg împărtășite încă nu se vede”, a spus Emil Hurezeanu, potrivit digi24.ro
Pe de altă parte, Hurezeanu îl atacă dur pe Traian Băsescu despre care spune că încă se mai crede președinte, însă doar pe Facebook.
„Fostul preşedinte se pripeşte. Avem de-a face cu un panseu al unui președinte imaginar, rezidual. Dl Băsescu pornește de la situația că e liber și că e în continuare președinte. Pe Facebook. Pe Facebookul lui e președinte. Dl președinte Băsescu a traversat ultima fază a comunismului de stat în cele mai înalte funcții. A intrat în postcomunismul echivoc în 1990 în cele mai înalte, de încredere și echivoce funcții, lucrând inclusiv în guverne Ion Iliescu până la un punct. După aceea a făcut parte dintr-un guvern relativ reformist în comparație cu al lui Ion Iliescu, a avut de-a face, din poziția de comandă la Ministerul Transporturilor, în anumite faze, chiar și cu mineriadele, a ajuns greu și după multe ocolișuri la înțelepciunea populară, de dreapta, la înțelepciunea care l-a făcut un fel de strateg euroatlantic axial din 2004 și l-a introdus pe cele mai înalte forme ale democrației jeffersoniene. Ce să facem? Așa arată România, domnule președinte Băsescu! Unii au fost la Voiculescu, alții au fost la Partidul Comunist, nu știu, toți am fost undeva la un moment dat, proababil. Acest domn tânăr (Eduard Hellvig – n.r.) n-a fost nicăieri. O fi fost la Voiculescu. Bun! Dar a fost la Voiculescu în perioada în care președintele Băsescu făcea guvern cu Voiculescu. Când câștigase toate alegerile posibile și l-a desemnat pe Copos viceprim-ministru al Guvernului. Copos era vicepreședinte al Partidului Umanist, viitor Conservator. (…) Soluția imorală a fost asumată de președintele Băsescu. A devenit imorală după ce n-a mai fost morală. Deci dacă dl Băsescu însuși a putut să aibă, la un interval atât de strâns, o părere atât de diferită despre moralitate, încât ba se bazează pe soluția morală care devine imorală peste o săptămână-două-trei, înseamnă că ar trebui să fie mai generos cu virajele mai mici sau mai mari, mai paradoxale, mai abrupte, mai deconcertante, pe care le-au făcut toți politicienii, în general, în lume. (…) Nici domnia sa nu face excepție. (…) Sigur, dl Băsescu vrea să facă în continuare politică, dar nu știu dacă ascunzându-se după o vitrină de sticlă e pus în situația să arunce cu pietre”.
Emil Hurezeanu a notat, între altele, că „premierul de la Grivco a fost ales cu mult mai multe voturi decât dl. Băsescu”.
Dl. Băsescu, spune analistul, pe final de mandat, a reușit să se certe grav cu șefii celor două servicii și a încercat „să ne impună un candidat care acum riscă să facă închisoare. Păi ce mă mai interesează că premierul este de la Grivco? Aproape că pălește trecutul acela, cu umbrele și problemele lui în comparație cu greșelile mult mai proaspete, cu rănile mult mai deschise pe care le-a provocat dl Băsescu. Cum se face că un om intransigent și inteligent precum dl. Băsescu s-a înșelat așa de mult în legătură cu prietenul și dușmanul – noțiuni de bază în politică – atât de flagrant, încât prietenii cei mai apropiați au devenit cei mai mari dușmani?” se întreabă Emil Hurezeanu.
Comentariile sunt închise.