Schema Fraudei EADS! Episodul II | Metodele de presiune folosite de generalii Zaharia, Carp şi Gagiu asupra comisiei de negociere a MAI

Cu doar patru zile înainte de sfârşitul anului 2006, la ora 09.44 GMT, celebrul BBC transmitea o ştire: „Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au decis neînceperea urmăririi penale în cazul ofiţerilor implicaţi în încheierea contractului cu firma EADS privind realizarea sistemului integrat al frontierei de stat a României”. Dar ce nu spunea BBC în scurta ştire guvernată de un NUP cât toată Europa? Că, la acea dată, DNA era condusă de Daniel Morar, iar ofiţerii cercetaţi de procurori în urma unei plângeri penale formulate de ministrul de Interne Vasile Blaga se numeau Toma Zaharia, Gheorghe Carp, Anton Gagiu, Mihai Bădescu şi Mihai Tătuţ. Totuşi, în ştirea difuzată în lumea largă, BBC a trecut în revistă faptul că respectivul contract încheiat de MAI cu EADS pentru securizarea a peste 3.000 de kilometri de frontieră, sub patronajul premierului Adrian Năstase, a fost criticat de opoziţie şi că, prin renegociere, s-a redus valoarea iniţială a contractului. Evident, BBC a punctat şi concluzia procurorilor DNA din subordinea lui Daniel Morar: „Cercetările preliminare în acest caz nu au arătat încălcări ale legii, care să fi dus la crearea unui prejudiciu împotriva statului român”. Cutremurător, nu?! De ce a acceptat Daniel Morar să se compromită în Frauda EADS? Pentru viitorul post de judecător la Curtea Constituţională? Nu, pentru că Morar ne-a arătat cât se poate de clar că nu şi-a dorit „înmormântarea” carierei sale în Cimitirul Elefanţilor, gen Toni Greblă! Atunci?

De ce până în prezent DNA nu i-a chemat la audieri pe generalii Zaharia, Carp, şi Gagiu? Se încearcă muşamalizarea dosarului EADS?

Pentru cei neavizaţi, reamintesc faptul că până la 28 decembrie 2006, data rezoluţiei NUP pusă de DNA, s-au efectuat următoarele operaţiuni financiare: MAI a făcut plăţi către EADS în valoare de peste 90 de milioane de euro; EADS a plătit comisioane de circa 15 milioane de euro către Fujitsu Siemens care, l-a rândul ei, a achitat 12 milioane de euro către firma „şpăgară” ProfiNet; imediat ce a primit banii, ProfiNet a vărsat într-un cont din Elveţia deţinut de Dinu Pescariu circa 12 milioane de euro; în fine, Pescariu a plimbat banii cu geanta de tenis din Zurich până în buzunarele „interfeţelor” bucureştene Dorin Cocoş, Remus Truică etc.

Să nu fi ştiut DNA de traseul banilor? SRI, DGIPI sau SIE să nu-l fi informat pe Daniel Morar? Vom săpa adânc în tranşeele afacerii şi vom publica informaţiile obţinute pe căi jurnalistice. Dar, între timp, să vă explicăm metodele de presiune folosite de generalii Toma Zaharia, Gheorghe Carp şi Anton Gagiu asupra celor 40 de membri din comisia de negociere a MAI pentru contractul cu EADS.

La pupitru, Toma Zaharia

În 2004, după un lobby intens cu interes pecuniar uriaş făcut de un „mare şmecher” la premierul Adrian Năstase, ministrul de Interne Ioan Rus a primit sarcina să-i ordone generalului Toma Zaharia să gestioneze semnarea unui contract pentru securizarea frontierelor cu firma EADS – 3.000 km. De fapt, a fost momentul când s-au pus bazele Grupului de Crimă Organizată MAI 2004.

Evident, escrocheria a fost bine împachetată într-o Notă de Fundamentare care făcea trimitere la obligaţiile asumate faţă de UE, la Schengen şi la ordonanţa privind achiziţiile, care excepta atribuirea contractelor ce ar afecta interesele de siguranţă şi apărare a ţării prin licitaţii publice. Adică MAI încheia contractul de securizare a frontierelor prin încredinţare directă către EADS. Iar preţul era deja stabilit: 650 de milioane de euro, cu drept de suplimentare până la 1 miliard de euro.

Nu a contat pentru liderii PSD Adrian Năstase şi Ioan Rus că EADS nu realizase niciodată un proiect de securizare a frontierelor. A contat doar lobby-ul „marelui şmecher” şi lăcomia guvernanţilor.

Ca un bun executant, generalul Toma Zaharia, adevăratul şef al MAI în faţa căruia şi miniştrii luau poziţie de drepţi, a înfiinţat Unitatea de Management a Proiectului (UMP) care avea o temă: să negocieze şi să deruleze contractul cu EADS. Zaharia l-a pus şef peste UMP pe colonelul Anton Gagiu. Pentru ca Gagiu să nu mişte în front şi să respecte ca un câine ordinele sale, Zaharia i-a promis că-l face general. Şi Toma s-a ţinut de cuvânt!

Imediat, superstelatul Anton Gagiu a semnat contractul pentru achiziţia studiului de fezabilitate întocmit în pripă de BearingPoint şi nota de achiziţie din sursa unică a SISF, achiziţie de la EADS. Ca să nu apară vreun dubiu, a fost propusă şi nota de plată de 650 milioane de euro! Ce a stat la baza acestei valori colosale? Nimic concret, nimic detaliat, nu are o justificare în bunuri, servicii sau lucrări! Preţul a fost configurat doar pe baza unor cerinţe generale ce reieşeau cu greu din studiul de fezabilitate. Contractul-cadru a fost secretizat, iniţial, tocmai din cauza flagrantei forme lipsite de fond şi plătit cu 650 milioane de euro din bani publici. Că doar nu aţi fi vrut să vină cu bani de acasă pentru binele ţării noastre oamenii politici gen Adrian Năstase!

40 pentru Zaharia

Şmecheria generalului Toma Zaharia, adevăratul patron al MAI la acea dată, a fost simplă, veche de când lumea şi foarte des folosită de bolşevici şi comunişti. Practic, dacă vrei să păstrezi aparenţele unei comisii serioase, dar care să fie uşor de manipulat, aplici mai multe criterii:

1. Interpretarea legislaţiei după cum dictează interesul;

2. Plasarea în fruntea trupei a unui incompetent, servil, umil, uşor de manevrat. În cazul nostru, acest rol a fost magistral interpretat de Anton Gagiu, care a primit gradul de general după ce a semnat acte incriminatoare pentru el;

3. Număr foarte mare de membri – în cazul nostru 40;

4. Toate domeniile, inclusiv cele care nu au legătură directă cu tema, să fie reprezentante de mai mulţi indivizi;

5. Echipa să fie alcătuită din tineri fără experienţă, chiar slab pregătiţi şi cu probleme la dosarul de cadre, care primesc o aşa-numită a doua şansă pentru a rămâne în minister;

6. Lipsa unui plan de negociere, a unei viziuni, a unor criterii tehnice, dar impunerea unei ţinte financiare: 650 de milioane de euro.

Grozăvia acestei manevre diabolice pusă la cale de Toma Zaharia constă tocmai în punerea în practică a celor şase criterii prezentate mai sus. „Ca să aveţi o imagine a contextului, vă spun că şedinţele se ţineau într-o sală imensă, cam 30 pe 8 metri, o sală în care la o masă în formă de U eram aşezaţi 40 de români şi… 5 nemţi alături de care se aşeza Ghigea”, ne-a declarat unul dintre membrii comisiei MAI.

Practic, din cauza lipsei unui plan coerent de negociere, se ajungea în situaţii ridicole în care, pentru rezolvarea unui punct, se făceau comitete şi comiţii în interiorul echipei româneşti, în timp ce EADS venea cu aceeaşi 5-6 membri în frunte cu Thomas Hein, care îl avea alături pe omniprezentul Cătălin Cedric Ghigea.

Protecţia lui Toma

Şi mai este ceva interesant de semnalat: pe documentele finale a semnat doar generalul Toma Zaharia, ca superior MAI, şi Simona Cristina Panait, ca director general SC COMICEX SA. Dar dacă credeţi că Toma este vreun fraier vă înşelaţi! La baza contractului cu EADS au stat notele întocmite de o multitudine de minicomisii de specialitate, ce negociau separat, pe probleme punctuale, cu specialiştii germani.

Iar generalul Zaharia a solicitat expres ca aceste comisii să emită note ticsite cu semnături. De ce? Pentru ca aceste semnături să-i ofere posibilitatea să se degreveze de responsabilitatea semnării contractului cu EADS, pe motiv că nu poate răspunde nici măcar în solidar cu specialiştii, întrucât nu este domeniul lui de competenţă! Rămâne de văzut dacă judecătorii vor accepta o astfel de justificare din partea generalului Toma Zaharia.

Vioara-ntâi: Cătălin Cedric Ghigea

Pe toată perioada negocierilor, artizanul legăturilor şi conexiunilor între EADS şi generalii MAI a fost un anume domn Cătălin Cedric Ghigea. Vă vine să credeţi sau nu, avocatul Cătălin Ghigea a fost vioara-ntâi în lucrarea machiavelică EADS, simfonie a hoţilor magistral interpretată de orchestra condusă de Toma Zaharia spre bunăstarea infractorilor din Grupul de Crimă Organizată MAI 2004, grup guvernat de o neîncetată transformare.

La data negocierii contractului, Cătălin Ghigea era directorul Midocar Consulting şi consultant… EADS. După semnarea contractului, Ghigea a fost uns şeful EADS România, iar ulterior vicepreşedinte EADS GmbH. Să ajungi dintr-un român necunoscut mare boss peste nemţi şi francezi se cheamă că ai adus mari servicii EADS, nu?

Poate aşa se explică şi modul lamentabil în care se prezentau generalii MAI în faţa acestui Cătălin Ghigea. Era interesant să-i vezi pe mai-marii Internelor, pe zbirul Zaharia, pe scandalagiul Carp sau pe lacheul Gagiu, cum făceau plecăciuni şi cum se subordonau fără echivoc acestui domn Ghigea, care nu se sfia să le dicteze ce, cum şi cât să se negocieze pentru ca banul public să fie spoliat în favoarea lacomilor lupi PSD Năstase, Rus, Nica, a patronilor EDAS etc.

Iată ce ne-a declarat unul dintre specialişti MAI despre Cătălin Ghigea: „Din datele mele, Ghigea era implicat în povestea contractului cu mult înainte de a începe negocierile. Aceste negocieri se purtau pe un model de contract furnizat de EADS şi pe care comisia de negociere încerca să îl modifice puţin şi în favoarea părţii române. Din informaţiile mele, acest contract fusese întocmit într-o noapte în cabinetul lui Ghigea de pe Calea Victoriei, de către Ghigea şi un jurist al MAI, Adrian Pătraşcu, trimis acolo la ordinul lui Toma Zaharia. Contractul era în mod evident făcut la repezeală, care dorea să dea o formă aparent oficială unei afaceri în care prea puţin conta, pentru actorii principali de la acel moment, ce se scria acolo”.

Trădătoarea Emilia Costin

Aici trebuie să vă ofer următoarea informaţie ce va trebui să le dea de gândit procurorilor DNA: Ghigea nu a fost singurul om plantat de EADS în tabăra MAI. Nu. Pentru a nu risca o eventuală ratare a afacerii, a fost cumpărată de către EADS şi doamna cms. şef Emilia Costin, preşedintele comisiei de negociere şi evaluare. După semnarea contractului, ofiţerul MAI Emilia Costin a fost angajată ca Security Officer la CASSIDIAN, o divizie a… EADS-AIRBUS Defence&Space.

La goarnă, generalul Carp

Pentru exemplificare, iată cum decurgeau şedinţele de negociere: din partea română se aşezau la masă 40 de reprezentanţi ai MAI; de partea EADS, doar 5 specialişti, avându-l în frunte pe Thomas Hein. Pardon! Şase, cu Ghigea, şi şapte, cu Emilia Costin, agent infiltrat în comisia de negociere, ca preşedinte!!!

Când negocierile ajungeau într-un punct fierbinte, încins de îndărătnicia tinerilor români, Cătălin Ghigea dădea un telefon şi, total întâmplător, apărea în sală generalul Gheorghe Carp. Ei bine, Carp arunca discursuri înălţătoare, pigmentate cu reproşuri la adresa îndărătnicilor sau sugera, printre rânduri, că cei care împiedică sau întârzie negocierile sunt slab pregătiţi şi poate ar fi mai bine să li se caute alte locuri de muncă. De fiecare dată, generalul Carp reamintea asistenţei că premierul Adrian Năsase urmăreşte cu cea mai mare atenţie evenimentele. De fapt, Ghigea şi generalii MAI doreau doar ca documentul să fie semnat şi asumat rapid. Carp spunea în permanenţă comisiei că în acest fel este ajutată România. Nimeni nu părea interesat de fond, de ceea ce se semnează. De câteva ori, generarul Carp nu a fost disponibil la apelurile lui Ghigea. Atunci şi-a făcut apariţia în faţa comisiei generalul Toma Zaharia, care expunea aceleaşi poveşti. Ca regulă, generalii Zaharia sau Carp apăreau în deschiderea şedinţelor de negociere, iar după un scurt discurs înălţător de introducere, dispăreau repede şi îl lăsau pe Gagiu să prezideze dezbaterile. Dacă existau discuţii aprinse, apărea Carp, care urla ca un apucat la membrii comisiei.

Atacul lui Carp

Ca să se înţeleagă atmosfera în care s-a negociat contractul EADS, vă ofer spre lectură o întâmplare ce ne-a fost relatată de către unul dintre ofiţerii comisiei MAI, episod ce scoate în evidenţă metodele folosite de generalul Gheorghe Carp spre a-i îngenunchea pe tinerii specialişti ce aveau… idei.

Din explicaţiile sursei noastre, unul din membrii comisiei avea mai multe obiecţiuni, mişca în front. „Urmare a discuţiilor prelungite între reperezentanţii celor două părţi, în sala de negocieri a apărut generalul Gheorghe Carp să ne ţină un nou mesaj mobilizator. După ce Carp şi-a terminat discursul înălţător, nervos nevoie mare, a căutat cu privirea prin sală şi s-a oprit cu ochii pe tânărul cârcotaş aflat undeva în fundul salii de 30 de metri lungime. De unde stăteam eu, aproape de masa de prezidiu unde era generalul Carp, abia distingeam silueta colegului.

– Dumneata, cel cu sacoul crem, care stai cu capul sprijinit în mâini, nu înţelegi nimic. Habar n-ai despre ce vorbesc eu aici. Cum te numeşti?, a ţipat Carp.

Tânărul i-a spus numele şi, culmea, i-a mai spus generalului că înţelege foarte bine ce se discută în sală. După un moment de uluire generală, Carp a început să urle la „sacoul crem”. Vorbele generalului zburau cu viteza Mach 3. Din cuvintele şuierate de Carp reieşea că ministerul îi dă o pâine, că trebuie să fie conştient de rolul lui în comisie, că dacă nu îi convine îl ajută el să-şi găsească un alt loc de muncă… Eram cu toţii înmărmuriţi de răcnetele generalului, până şi nemţii au rămas fără grai.

Atunci, s-a întâmplat un fapt unic: în timp ce Carp îl întreba pe Gagiu ce funcţie are „sacoul crem” şi îi dădea ordin să-l zboare din comisie, tânărul a început să explice calm ce articole de lege se încălcau. Culmea, Carp a ascultat vreme de 10 minute ce a spus „sacoul crem”, după care a plecat nervos din sală. Totuşi, din uşă a aruncat un „Am să verific dacă aşa stau lucrurile!”. La prima pauză, generalul Carp a reapărut şi a luat la periat „sacoul crem”, semn că tânărul avusese dreptate. (…) „Dar ştiţi care a fost adevăratul efect care ne-a dat mult de gândit şi ne-a speriat îngrozitor? După câteva zile, «sacoul crem» a fost eliminat de la masa tratativelor şi s-a deschis o anchetă disciplinară asupra sa!”, ne-a explicat membrul comisiei MAI.

Serviciile secrete şi EADS

Practic, exceptând cele şase criterii, generalul Toma Zaharia a alcătuit o echipă care a muncit într-o atmosferă de seriozitate şi corectitudine militară, dar care a servit interesele Grupului de Crimă Organizată MAI 2004. Iar atunci când unii tineri aveau puseuri de inteligenţă erau imediat anesteziaţi de generalii Zaharia, Gagiu, dar mai ales de scandalagiul Carp.

Oare DGIPI condus de Virgil „Vulpea” Ardelean să nu fi mirosit nimic, să nu fi înţeles şmecheria ieftină pusă la cale de Toma Zaharia? Nimeni de la SRI, SIE sau DGIA să nu fi observat că membrii comisiei de negociere a celui mai mare contract MAI sunt nişte puştani inocenţi, uşor de manevrat din cauza lipsei de experienţă? Sau poate Ghigea nu era de capul lui, în capul mesei de negociere?

Ei bine, doamnelor şi domnilor contribuabili, vă GARANTEZ că principalele servicii secrete româneşti, DGIPI, SRI, SIE şi DGIA au avut câte un „agent sub acoperire” în comisia MAI. De unde am această informaţie? Pentru că TOATE serviciile enumerate mai sus au fost chemate, legal, să ofere consultanţă comisiei MAI!

N.B.: Spre exemplificare, din partea DGIPI a participat la şedinţele de negociere şi a semnat documente oficiale ofiţerul Cristinel Ungureanu.

Şase întrebări

A fost Cătălin Ghigea spionul plantat de vreun serviciu secrete românesc în Frauda EADS?

Virgil Ardelean, şeful DGIPI, a ştiut de trădarea preşedintelui comisiei de negociere, ofiţerul Emilia Costin?

De ce până în prezent DNA nu i-a chemat la audieri pe generalii Zaharia, Carp şi Gagiu?

De ce, până în prezent, DNA nu i-a chemat la audieri pe membrii comisiei de negociere în frunte cu preşedintele Emilia Costin, dar şi pe Simona Panait, directorul COMICEX?

DNA trenează acest dosar. De ce?

Pe cine vor să protejeze procurorii Codruţei Kovesi?

P.S.: 1. ATENŢIE! Se doreşte muşamalizarea Fraudei EADS. Motivul? Dintr-o raţiune de strategie de stat pentru a nu fi deranjată relaţia dintre România şi Germania. Practic, se doreşte copierea la indigo a metodei prin care a fost îngropat scandalul fregatelor britanice achiziţionate de Marina Militară Română de la compania BAE Systems care le cumpărase ca fier vechi de la Ministerul britanic al Apărării cu doar 200.000 de lire sterline. Cine a fost principalul beneficiar al muşamalizării unei afaceri de 116 milioane de lire sterline? Lordul William Bach, ministru al Apărării în acea perioadă!

P.S.: 2. Cotidianul naţional PUTEREA pune la dispoziţia actorilor principali ai Fraudei EADS spaţiu editorial pentru a-şi susţine cauza. GRATIS!

P.S.: 3. Pe toţi cei care se simt lezaţi de afirmaţiile cuprinse în acest STUDIU DE CAZ şi ajung la concluzia că trebuie să-şi caute onoarea prin tribunale îi invit să mă dea în judecată în nume personal. Producătorii ziarului PUTEREA nu au nici o legătură cu această anchetă. Eu, Mihai Pâlşu, sunt SINGURUL responsabil legal de publicarea serialului „Schema Fraudei EADS”.

Sursa: puterea.ro