”Într-un interviu acordat astăzi pentru cotidianul New York Times, am explicat că în economia românească e nevoie de reguli mai puţine şi mai simple. Avem nenumărate reguli care se schimbă încontinuu şi asta îi descurajează pe investitori”.

Fraza de mai sus e desprinsă dintr-un comunicat postat pe Facebook de președintele României, Klaus Iohannis, în ziua de 20 ianuarie, în care mai spunea că România are nevoie de un “guvern suficient de puternic şi cu o viziune economică pe termen lung, care să schimbe lucrurile” și că ”ne trebuie un guvern care să vină cu un nou mod de abordare şi care să aibă curajul de a păstra un set de reguli economice atâta timp cât este necesar”.

La vremea respectivă, comunicatul prezidențial a stîrnit rumoare în cercurile gazetărești, pentru că e fără precedent ca un înalt politician să anunțe în avans ce urmează să apară într-un interviu. Cu atît mai mult un politician consiliat de o fostă jurnalistă la BBC Londra, care știe regulile jocului.
Nu se face așa ceva, pe de-o parte pentru că orice material e supus editării; poate ziarul în cauză are spațiu tipografic de două pagini, iar intervievatul vorbește cît pentru patru. Asta înseamnă că se va tăia din material, iar cel în cauză nu poate ști cu precizie care dintre declarații cad ”la montaj” și care nu. A spune dinainte ce ai declarat pune, deci, ziarul într-o postură delicată, obligîndu-l să păstreze ideile anunțate.
Pe de alta, se poate vorbi, teoretic cel puțin, de stricarea suprizei pe care ziarul o pregătește cititorilor prin respectivul material, dacă ideile din el se scurg în restul presei chiar de la cel intervievat.
În fine, în conexiune cu cele de mai sus, redacția poate interpreta declarațiile respective ca o neîncredere că va publica onest cele spuse, ca o asigurare că nu se va abate de la cele discutate.

Au trecut de atunci fix trei săptămîni, iar interviul președintelui României, partener strategic al americanilor, nu a apărut în New York Times. O situație, iarăși, fără precedent, în condițiile în care publicația în cauză nu e bilunară sau trimestrială, ci cotidiană.
Celor înclinați să argumenteze prin lipsa de interes a ziarului față de România le transmitem că, în aceste trei săptămîni, NYT a informat conștiincios despre demisia lui Maior, despre avizul pentru anchetarea lui Videanu sau Udrea, despre arestarea lui Adrian Sîrbu ori despre scandalul recepției de la Paris. Sunt, iată, destul de conectați la evenimentele de aici.

Care să fie motivele, totuși, neapariției interviului lui Iohannis?
S-au simțit ziariștii americani ofensați de anunțul precipitat și neavenit al președintelui?
Au tras concluzia, analizînd textul, că e apă de ploaie și nu merită să vadă lumina tiparului?
A spus Klaus Iohannis lucruri care au deranjat anumite cercuri?
A fost un interviu obținut nu în urma unui interes legitim al NYT, ci al unor sfori trase de ambasadă ori altă structură, ceea ce ar putea trimite materialul pe lista de așteptare pînă va fi ziarul, vreodată, în criză de marfă?

Oricare ar fi adevărul, credem că firesc ar fi ca administrația prezidențială să prezinte un punct de vedere vizavi de acest fapt neobișnuit, mai ales în condițiile în care, de la instalare pînă acum, noul președinte și-a făcut un obicei din a vorbi românilor numai prin intermediul presei străine. Or, cînd nici presa străină nu îl mai difuzează, se cheamă că sunt oarece probleme de comunicare la Cotroceni.

sursa: inpolitics.ro

Comentariile sunt închise.