Cum se roagă politicienii de Ștefan Popa Popa’s să le promoveze România pe banii lui | „I-am făcut premierului o caricatură ca să o ducă în China. Eu le dau gratis ca să poată ei să fure!”

Despre Ștefan Popa Popa’s se pot spune multe. Că este cel mai rapid caricaturist al planetei și că a fost menționat în Cartea Recordurilor, că este artistul care a întâlnit cele mai multe personalități ale planetei, de la președinți de stat și premieri, la împărați și regi, de la ambasadori, la oameni de cultură. A cunoscut și a stat de vorbă cu artiști și prelați de frunte ai lumii iar el, Ștefan Popa Popa’s, rămâne cel mai cunoscut și cel mai apreciat artist plastic în viață din România, atunci când trece de fruntariile țării. Artistul a străbătut continentele lumii și și-a lăsat amprenta pe longitudinea și latitudinea mapamondului. 
– Domnule Ștefan Popa Popa’s, câți primari ați prins la Timișoara?

– Vreo șase, dacă nu mă înșel…

– Dar la câți le-ați făcut portretele, cu câți ați stat de vorbă?

– Sute, multe sute… De la orașele mari ale lumii, la primari onești de comune…

– Ce ne puteți spune despre primarul orașului nostru?

– Ce să vă spun? L-am susținut, l-am votat, l-am dorit după cei 16 ani de încremenire ai primarului Ciuhandu… Am crezut în noul primar și, mai ales, mi-am pus mari nădejdi în el…

– Credeți în continuare?

– S-a spulberat totul… Acum trei săptămâni am primit un telefon de la domnul Nicolae Robu. Întâmplător erau la noi niște ziariști care m-au rugat să le arăt caseta cu filmul de la Vatican. Tocmai venisem de acolo și am primit caseta…  El m-a rugat să merg la Bruxelles. L-am întrebat ce este acolo. Mi-a răspuns: „Noi promovăm Timișoara drept Capitală Culturală Europeană”. I-am răspuns: „Ca turist? În ce calitate să merg  acolo?”. „Veniți ca mare artist”. „Dar care este programul?”. „Am să vi-l trimit mâine”.
A venit, a doua zi, un băiat care putea să fie copilul meu, cu o puțoaică blondă, și mi-a zis: „Domnule Popa’s, nu avem încă un program stabilit, dar vă promit că mâine vă voi trimite un e-mail”. Și a plecat. Eu vă arăt e-mail-ul pe care mi l-a trimis, este de râsul lumii. Nu era mai nimic, facem expoziție la cutare, la cutare… „Revin cu mai multe amănunte până seara”. Domnule Tomoiagă, stau șapte zile în care sun de sute de ori și la acest individ și la celălalt individ, un imbecil. Pentru mine, în acest moment, este un imbecil. Dacă vreți, acum îl sunăm pe președintele Turciei să vedeți dacă îi răspunde lui Popa’s. Îl sunăm pe al doilea om din Vatican, care este președintele Consiliului Pontifical. Aceasta este cartea lui de vizită și să vedem dacă îi răspunde lui Popa’s. Ei consideră că este o onoare să îi răspundă lui Popa’s. Acest imbecil de primar nu mi-a răspuns la telefon și am vrut să verific dacă în aceste șapte zile nu îmi răspunde mie, lui Popa’s, sau nu răspunde în general. Am sunat la câțiva prieteni de ai mei, peneliști, oameni importanți ai acestei țări, câteva ziariste și toată lumea mi-a răspuns că „mi-a răspuns”.
Apoi mi-a dat telefon acum zece zile și mi-a zis: „Domnule Popa’s, veniți cu noi”. Păi cum adică, nu-mi răspunzi la telefon și acum mă chemi cu tine? Cine ești tu? Ești macho de Timișoara? Răspunzi numai cui vrei? Îi trebuia o imagine, domnule, că ei s-au dus la Bruxelles cu necunoscuți și cu turiști.

– Deci nu v-au răspuns o săptămână la telefon? Nu vă supărați, mie nu-mi răspund de un an de zile…

– Da, dar pe mine m-au sunat ei prima dată… Când am văzut că nu primesc nici un răspuns am înțeles că nu aveau nimic pregătit. Apoi mă sună viceprimarul, tânărul ăsta, pupincuristul, așa sunt numiți în limbajul lui Popa’s, și îmi spune: „Domnule Popa’s, nu am ce să vă transmit”. Atunci am intervenit prin domnul Chirilă, care am crezut că este om, dar m-am convins că este tot un pupincurist. De ce am ajuns la această concluzie? Eu i-am dat un telefon și mi-a zis: „Domnule Popa’s, aveți dreptate, o să mă duc să îi întreb. Nu se poate să mergeți nepregătit”. După ce revin, îmi spune: „Ce, stai, ai răbdare!”. Înseamnă că era cu ei și voia să arate cât este de macho. Și mă trezesc cu un telefon de la viceprimar care îmi spune: „Domnule Popa’s, nu avem nimic pregătit”. E normal că l-am luat un pic mai de sus. Și mi-a zis: „Domnule Popa’s, în definitiv nu sunt secretarul dumneavoastră”.  Domnule Tomoiagă, am crezut că pic jos. Adică tu, primar, dai telefon, spui că îl trimiți pe ăsta, ăsta nu răspunde șapte zile la telefon, iar când mă sună îmi spune: „Nu am ce să îți dau, n-am nimic” și spune: „Eu nu sunt secretara ta!”. Nu vă supărați, dar din momentul acela, pentru mine, această echipă este alcătuită din doi cretini. Pentru că eu nu pot să îmi explic altfel. Este anormal. Eu nu joc filmul cu cretini în țara asta și cu oameni care nu și-au luat pastilele. Eu nu pot să fac așa ceva. O să vedeți după aceea cine sunt. Numai în următoarele trei săptămâni să vedeți unde sunt invitat și la ce nivel sunt apreciat în lume. Nu vine un puțoi ca ăsta să mă facă de rușine… În momentul în care mă invită, este foarte normal să mă interesez ce este cu Capitală Culturală Europeană la Timișoara. Și la cine să mă interesez decât la cel care este președinte pentru România. Omul care spune că dintre Iași, Cluj, Timișoara, Arad, Craiova, „noi propunem acest oraș să meargă mai departe la Bruxelles, în octombrie, și să fie ales”. Pentru că va trebui ales un oraș din România și unul din Grecia. Am sunat la prietenul meu, președintele Constantin Chiriac, directorul celui mai mare festival de teatru din Europa de Est, de la Sibiu, care este președintele juriului. Vă dau scrisoarea să o citiți, în care îmi zice: „Am fost, am vorbit cu ei, nu au nici o șansă, nu s-au pregătit cu nimic, este o bătaie de joc”. Puneți-vă dumneavoastră în locul lui Popa’s, ca Cetățean de Onoare al Timișoarei și un om sufletist cum mă știți, să primesc asemenea veste. Cum v-ați simți? Apoi vin cățeii ăștia care au început să intervină asupra mea: „Domnule Popa’s, ce trebuie să facem ca să veniți?”. În primul rând, trimiteți-mi o scrisoare-invitație oficială. Eu nu mai lucrez cu voi, în acest moment, în care mi-ați demonstrat cât de cretin este domnul primar. Nu mai lucrez pe aer. Pentru că el mi-a trimis un sms, după ce i-am zis la ăla nu mai știu ce, dar aveam dreptul să îi spun orice, este un imbecil pus de primar să mă informeze și spune că: „Nu sunt secretarul dumitale”. Eu aveam dreptul să spun orice îmi trecea prin cap. Primesc un sms în care primarul spune: „Domnule Popa’s, nu este demn să-l jigniți pe omul meu și nici să schimbați formatul de nu știu ce și nu știu cum”.  În primul rând, eu nu am cerut să schimb nici un format. Eu nici nu știam programul ca să pot să schimb un format. Iar că a fost jignit omul lui, de ce trage concluzia ascultând un singur individ? El ca să tragă concluzia trebuia să asculte doi indivizi. Deci se vede, încă o dată, cât este de cretin. Și îmi trimite, cu trei zile înainte, o invitație nedatată. Oare dânsul așa știe să trimită o invitație cuiva? Nedatată? Primesc invitația cu program și le spun: Dacă deschid expoziție pentru Europa doi-trei anonimi – Flondor, Jecza și Remus nu mai știu cum.

Domnule nu vă supărați, Jecza este cunoscut în Ungaria, cât de cât, și foarte puțin în dreapta-stânga. Dar este un anonim pentru Bruxelles. Este părerea mea. Eu care am fost de sute de ori de abia am pretenția că mă cunosc cei de acolo. S-au născut trei artiști pentru Europa anonimi. Sunt foarte mari la ei pe stradă, nu știu, oriunde, dar nu în Europa, la Bruxelles. Vă rog frumos, să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Și întreb: Ce să fac acolo? Primarul îmi zice să vin să fac niște crochiuri. La cine? Cu cine ne vom întâlni? Dați-mi lista. Ei nu aveau nimic. Bușoi a făcut un gest frumos. Nu poți să intri în Parlamentul Europei decât printr-un europarlamentar. El a cedat acțiunea respectivă primarului din Timișoara. Foarte frumos a făcut. Dar, în același timp, au fost două lucruri cu viciu. Au zis că e cel mai vizualizat loc, dar era „podul” Parlamentului, eu așa l-am numit. De ce spun asta? Mi-am deschis de foarte multe ori expoziții, eu sunt caricaturist oficial al summitelor, Barosso și Potering m-au chemat întotdeauna când au fost summit-uri. Lucrez la Parlamentul Europei de foarte multe ori. Popa’s a avut într-un sfert de oră la coadă câți au avut ei toți la un loc în vizita la Bruxelles. La ei nu a venit nimeni,

Parlamentul era gol, pentru că toată lumea era la comemorarea Holocaustului de la Auschwitz. Nu a fost nici un străin, au mințit că a fost vicepreședintele Partidului Popular European. Căutați pe internet să vedeți că în primii 20 nu există numele respectiv. Poate că era femeia de serviciu. Mai erau funcționari, majordomi, pentru că nu te poți plimba singur prin Parlament. Altfel, te opresc. Sunt multe lucruri pe care nu le știți. Și vin ei și mint că au luat cu ei televiziunea pe care o plătim, că au luat-o pe pupincurista asta, Dietlinde Dinesz, și alți ziariști. Le-au făcut cadou o excursie la Bruxelles, pe banii mei. Ăsta e singurul punct comun al lor cu Popa’s. Eu reprezint România pe banii mei. Am să vă și arăt cum. Ei s-au dus la Bruxelles tot pe banii mei, că sunt contribuabil. Au venit pupincuriștii de la ziarul Agenda și au postat trei poze, în care sunt trei timișoreni și spun „Mare succes”. Fără să dea un interviu al unui străin în care să spună „X din nu știu ce țară a spus «Da, dom’le, formidabilă această expoziție». Ca să afirmi că este mare succes mi se pare chiar penibil. Această pupincuristă Dinesz spunea: „Dom’le, fugeau după noi, pe holuri, așa de îndrăgiți eram acolo”. În primul rând, nu putea să fugă nimeni, pentru că s-au dus cu ceapă și cu clisă, care nu se mai practică de mult. Orice străin fuge de așa ceva. Ei acum au aflat. Mă mir că nu le-a interzis în Parlament să intre cu așa ceva. S-au mai și lăudat ca niște tâmpiți la televizor.
Eu am fost primul care l-am susținut pe primar pentru aceste alegeri. Nimeni nu mă poate acuza că am ceva cu el. Dar nu doresc ca timișorenii să mă scuipe când ies pe stradă. Timișoara a ajuns un șantier și e plină de noroaie. Timișoara mea dragă… Sunt Cetățean de Onoare și am adus faimă orașului.
Primarul ne aduce grădini suspendate, palmieri, domnule, trebuie să se caute la cap…
Și vreau să mai fac o scrisoare deschisă prin care cer să se impute această deplasare, pentru că a avut efect zero, zero barat. Au stat doar trei ore în Palatul Parlamentului și restul timpului l-au petrecut prin plimbări și altele. Au cheltuit banii mei. Și ai dumneavoastră. Și ai tuturor. Că și ăia de la Bușoi sunt tot banii noștri.

– Considerați că n-au făcut nimic la Bruxelles?

– Atât să confirmați că am documente care dovedesc cum au fost la Business Class, cum au stat la hotel 72 de persoane pe banii noștri și toată povestea a costat peste 30.000 de euro. Dar pe rectori de ce i-a luat? Pe revoluționari de ce i-a luat? Ce au revoluționarii cu cultura românească? Nu am nimic cu ei. Să vedeți cum se promovează. Toți au fost cu soțiile pe banii noștri. Nu au voie, domnule, pe banii noștri. Ei nu au crezut niciodată că Popa’s va intra în posesia acestor hârtii. Toate comunicatele au fost că domnul Robu promovează. Se face cultul personalității. Nu primarul promovează Capitala Culturală Europeană, ci instituțiile – filarmonica, teatrul, opera, casele de cultură, ansamblurile folclorice profesioniste ș.a.m.d. Nu primarul Robu, nu facem cultul personalității. Uitați sms-ul de la Robu. Trebuie să dați în vileag acești nemernici.
În legătură cu certurile dintre două entități, trebuie să le asculți pe amândouă. Nu tragi tu concluzia ascultându-l pe … ăla al tău.
Am promis că nu mă mai enervez.
Citiți scrisoarea oficialului care dă verdictul în legătură cu alegerea Capitalei Culturale pentru România. Să vedeți ce respect are față de Popa’s. Am vorbit cu el la telefon și mi-a zis: „Domnule Popa’s, e târziu, într-adevăr. Dar nu vă supărați . Trimiteți pe cineva la mine și eu vă dau două persoane. Stau o lună în Timișoara și vă fac un dosar pentru candidatură. Trebuie să vă înfrățiți cu Belgradul și împrejurimile, cu mai multe țări”, mi-a spus tot demersul „și nu aveți cum să pierdeți”. Dar nu mai vreau asta. Îi doare în cur de orașul ăsta. Pe unde am fost, am tras orașul după mine… Ei spun că sunt megaloman. Voi sunteți megalomani, pentru că v-ați dus în Parlament și ați spus că ați avut mare succes.
Eu am fost întotdeauna ca o locomotivă, am tras orașul și țara după mine. Dar acum m-am uitat în spate, nu-i nimeni. Merg pe alte șine, defecte, nenorocite, fără sorți de izbândă… Ce să fac? Să îi oblig să vină după mine? Nu fac așa ceva, eu am valoarea mea… Nu mi-o poate lua nimeni, nu mi-o poate umbri nimeni.

– Credeți că am mai putea face ceva la nivel de strategie?

– Eu nu am spus povești. Se poate face, dar să se facă ce trebuie. Aveți aici scrisoarea domnului Chiriac.

– Ați spus că îmi veți arăta cine este Popa’s și cum promovează România pe banii lui?

– De curând, am primit această scrisoare de la Majestatea Sa, Regele Olandei. Domnule Tomoiagă, vă arăt câteva mari personalități ale lumii și să vedeți ce spun despre Popa’s. Am peste 300 de ambasadori care își spun părerea despre mine. Vă arăt cum sunt primit în toate Capitalele lumii. La Göteborg, la cel mai mare târg de carte din lume, singurul loc unde se stă în Suedia la coadă este la Popa’s. M-am dus pe banii mei să scot țara din rahat. Pe banii mei m-am dus. Nu am acceptat nici măcar o cafea din partea statului. Vă pun filme cu Parlamentul Europei să vedeți cum stau la coadă acolo.
Să vedeți cum este premiat un român la Vaticanul de la Roma. Stimați români, ce ați făcut în ultimii 25 de ani pentru Popa’s? Pe Brâncuși nu l-ați mai primit în România, de Cioran v-ați bătut joc. Acum vreți și de Popa’s să vă bateți joc? Statul german mă invită la premierele cele mai importante… Primul ministru al Canadei îmi scrie în limba română, o dovadă de respect față de artist. Cine sunt acești căței? Ne-am bătut joc de Brâncuși, nu l-am mai primit în țară pe Cioran și acum vrem să ne batem joc și de Popa’s? În această țară, timp de 20 de ani, pentru că nu am ieșit din curte afară, am fost unul dintre cei mai mari caricaturiști de pe stradă, din Timișoara, din județ. Unul dintre… La 50 de ani, președintele Academiei Franceze spune așa: „Popa’s este cel mai mare caricaturist contemporan”. Nu este unul dintre. De ce acasă sunt „unul dintre” și în toată lumea sunt cel mai mare caricaturist? Vă este rușine cu mine?
Domnule Tomoiagă, am apărut pe prima pagină a 21 de ziare belgiene, pentru că așa este când se duce Popa’s undeva… Și… ăștia nu îl iau pe Popa’s la Bruxelles, ci pe necunoscuți!. Așa fac ei promovare?

– Ați făcut multe caricaturi oamenilor politici, dar și la cererea lor… 

– Asta este menirea mea, mi s-a dat un har… Pot să vă spun că un jurnalist m-a înregistrat fără voia mea, dar articolul este în favoarea mea, în care spăl cu un ministru pe jos… Mi-a zis: „Domnu’ Popa’s, am fost cu premierul în China și am văzut că a dat cadou premierului chinez o caricatură făcută de dumneavoastră… Și am văzut ce impact a putut să aibă”. Ministrul mi-a zis: „Plec și eu peste o lună în Maroc. Nu puteți să îmi faceți și mie o caricatură?”. I-am zis: „Domnule ministru, pentru România vă fac gratis. Pentru că este pentru români”. Deci eu fac gratis, ca să poată ei să fure. 
Când am făcut caricatura premierului chinez, pe care să o dăruiască premierul nostru, eram la  Amsterdam… M-a întrebat dacă nu pot să fac treaba asta. I-am zis că am să vorbesc cu patronul cu care am semnat contractul și că o să încerc să vin. Și am mers zi și noapte ca să ajung în România, ca să scot țara din rahat. Și le-am zis: singurul lucru pe care vi-l cer este să îmi aduceți o poză că mă întreabă nepoții ce am făcut. Și când spun că am făcut caricatura premierului Chinei, îmi vor spune că sunt cam mincinos, că nu arăt poza. Și mi-a promis premierul că îmi trimite. Nici un rezultat. Și i-am zis „Bă, …, tu nu ești premier, ești …, mă”. Și din cauza acestei convorbiri telefonice îmi trimite acum această scrisoare, dar eu am cerut poza, nu scrisoarea. Nu o să mi-o trimită niciodată… E destul că și-au atins ei scopul. 

– Până la urmă ați mai făcut caricaturi pentru ministru?

– Să revin. Îi zic ministrului să îmi trimită lista cu cine se întâlnește. Înainte cu trei zile nu mi-a trimis nimeni nimic. Și deduc că ăsta se duce, de fapt, ca un mafiot în excursie. Aflu până la urmă  cu cine se întâlnește, am făcut caricaturile și i le-am trimis.
Ăștia de la minister, întotdeauna, așa sună la telefon și spun: „Alo, domnu’ Popa’s? Sunt ministrul cutare. Vreau să vă rog ceva, dar să știți că nu avem bani”. Eu am crezut că „nu avem bani” este un salut, dar dacă vă uitați la televizor, zilnic, cât se fură la toate ministerele… Ca să scoți țara din rahat nu ai bani. Ca să furi, poți!
Eu, ca să reprezint Ziua Națională a României, am făcut-o pe gratis. Ei nu au prevăzut absolut nici un buget pentru acest eveniment. M-am dus în Europa pe banii mei, la Zagreb, Praga, Viena, Bratislava, Gyula… Pe banii mei și mi-am … sănătatea, pentru că în fiecare zi trebuia să fiu în capitala respectivă, să montez expoziția și să mă apuc să fac portretele la toți ambasadorii prezenți. Tot pe la 2-3 noaptea terminam, mă culcam o oră și plecam ca să scot țara din rahat… Eu am făcut peste tot pe unde am fost un stand, din proprie inițiativă, al Consiliului Județean Timiș, de care nici măcar Titu Bojin n-a știut. Statul român ce a făcut? Și normal, când l-am văzut pe Zgonea, l-am întrebat: „Tu pe ce bani ai venit aici?”. El a cheltuit 35.000 de euro ca să meargă cu curva și cu nu știu cine în India. Stimat popor român, când îi atrageți atenția?

sursa: ziarultimisoara.ro