SFÂRŞITUL LUMII va veni în urma unui val de fenomene incontrolabile de către om | Cine va supravieţui!

Sfârşitul lumii. Dispariţia civilizaţiei umane aşa cum o cunoaştem în prezent. Apocalipsa finală, cea care v-a aduce întreaga omenire la nivelul Epocii de Piatră. Nimic nu pare să ne preocupe mai mult decât modul în care o vom sfârşi cu toţii. În această privinţă, oamenii şi-au imaginat-o în cele mai diverse scenarii (unele dintre ele înspăimântător de realiste) precum: război mondial cu arme nucleare, asteroid sau cometă care va lovi Pământul, supervulcan care ne va lăsa fără atmosferă, un virus care ne va extermina pe toţi, foamete generalizată şi criza apei pobabile, etc. Însă puţini sunt cei care ştiu că dacă imensa Amazonie va fi defrişată, sfârşitul cel hâd nu ne va ierta pe toţi şi va veni sub forme imposibil de evitat, anunţă romaniatv.net

Încă de la începuturile studiilor complexe care vizează importanţa pădurilor pentru salvarea planetei noastre de dezastre climaterice, uriaşa (pe atunci) pădure amazoniană s-a evidenţiat drept cel mai important „motor” de producere al oxigenului şi nu numai.

Chiar şi astăzi, în ciuda defrişărilor sălbatice şi haotice la care a fost şi este în continuare supusă, selva (cum este denumită de localnicii brazilieni) amazoniană a rămas singura mare pădure tropicală de mari dimenisuni rămasă pe planetă. Pădurile şi junglele umede din vestul şi centrul Africii, precum şi cele similare ca nişă ecologică din sud-estul Asiei, o duc chiar mai rău, fiind palide umbre ale pădurilor care erau acum circa 100 de ani.

Însă Amazonia nu mai poate fi salvată de dimensiunile sale aparent uriaşe. Foamea de bani a oamenilor de rând precum şi a autorităţilor lacome, inconştienţa sinucigaşă a marilor companii forestiere occidentale şi chineze, creşterea fără oprelişti a populaţiei în America de Sud, nevoia de teritorii noi pentru agricultură şi creşterea animalelor, arderea pădurilor, cu toate acestea au afectat fără speranţă de redresare, fragilul ecosistem de aici, ecosistem care a evoluat liniştit şi firesc timp de milioane de ani, reglând astfel clima pe întreaga planetă.

Pentru populaţiile locale, pădurea amazoniană este deopotrivă casă, adăpost şi sursăde hrană precum şi creuzet al propriilor culturi. Odată cu distrugerea pădurilor de aici, triburi întregi şi populaţii dispar odată cu modul lor de viaţă care este strâns legat de existenţa junglelor. Toate aceste triburi trăiau adaptate acestui mediu timp de milenii, unele dintre triburile amazoniene nu au intrat în legătură nici până în prezent cu lumea înconjurătoare. Culturile lor, poveştile, limbajele şi toate cunoştinţele lor nepreţuite legate de Amazonia vor fi pierdute pentru omenire.

Însă drama cea mare ţine de tăierea fără cruţare sau plan minim de împădurire a copacilor de aici. Spre deosebire de uriaşa taiga siberiană care întrece în mărime pădurea amazoniană, dar unde cresc îndeosebi specii de conifere, în bazinul Amazonului cresc în proporţie de peste 90% specii de arbori cu frunze căzătoare, adică tocmai copacii care prin respiraţia lor produc cea mai mare cantitate de oxigen între speciile de abori.

Acest detaliu, este unul vital pentru existenţa vieţii pe Terra. Cu atât mai mult cu cât dioxidul de carbon este un gaz emis deopotrivă din surse naturale sau din cele produse de om. Însă în ultimii 150 de ani, mai precis odată cu Era Industrială, activităţile industrial-economice ale omenirii au trimis în atmosferă cantităţi uriaşe de dioxid de carbon, cu precădere în urma arderii combustibililor fosili precum gazele naturale, cărbunele şi petrolul.

În condiţii naturale, plantele şi arborii absorb surplusul de dioxid de carbon din atmosferă prin fotosinteză, un important şi complex proces biologic în urma căruia oxigenul este eliberat în atmosferă în timp ce o mare cantitate de carbon este depozitată în plante, căci are un rol vital în creşterea şi dezvoltarea acestora.

Prin urmare, fără pădurile din zona tropicală (păduri care adăpstesc cea mai bogată biodiversitate din lume) efectul de seră în care surplusul de dioxid de cabon din atmosferă duce la pericole uriaşe, va fi cu mult mai pronunţat, grăbind schimbări climaterice pe toată suprafaţa planetei, schimbări atât de drastice încât pot fi asemuite fără a greşi prea mult cu adevărate Apocalipse. Pe lângă aceste dezastre provocate de defrişări, arderea pădurilor amazoniene pentru a obţine rapid teren cultivabil duce şi ea al un surplus de dioxid de carbon în atmosfera şi aşa suprasaturată a planetei.

De obicei, acolo unde erau păduri amazoniene, apar păşuni pentru vite sau monoculturi agricole. Păşunile ajung să fie populate de turme uriaşe de vite, care la rândul lor elimină mari cantităţi de CO2. Cum selva amazoniană dispare cu viteza fulgerului, dioxidul de carbon nu mai este transformat prin fotosinteză, iar monoculturile de plante care au înlocuit pădurile virgine absorb doar o mică parte din cantitatea totală absorbită şi prelucrată de copaci.

Situaţia a ajuns atât de gravă în prezent, încât experţii ecologi avertizează că defrişările amazoniene se fac vinovate de creşterea nivelului CO2 în acelaşi procent cu gazele de eşapament produse de toate automobilele din lume. Pădurile tropicale mai au un rol vital pentru planetă, anume acela de reglator al apei din atmosferă.

Evapotranspiraţia, un complex fenomen prin care evaporarea şi transpiraţia arborilor influenţează norii şi ploile, influenţează clima la nivel global prin circulaţia regulată a curenţilor atmosferici, precum şi a curenţilor oceanici.
Unii savanţi avertizează dacă nu se iau măsuri drastice de protecţie, circa 55% din suprafaţa împădurită a Amazoniei va dispare până în anul 2030.

Răzbunarea pădurilor şi fenomenul El Nino

Prima legătură dintre defrişarea Amazoniei şi gravele dereglări climatice din ultimele decenii a fost cea semnalată de cercetătorii care au studiat legătura dintre tăierile copacilor şi regularitatea cu care apărea celebrul, deja, fenomen intitulat El Nino.

Despre El Nino şi efectele sale devastatoare nu doar pentru America de Sud, ci şi pentru Europa s-a publicat foarte mult. Însă realitatea cu adevărat cutremurătoare a apărut după ce oamenii de ştiinţă au descoperit că distrugerea de-a dreptul prostesc-sinucigaşă a pădurilor amazoniene influenţează circulaţia aşa numitului Curent Termosalin care reglează anotimpurile precum şi clima în parametrii normali cu care specia umană s-a obişnuit de mii de ani.

Dereglarea sau chiar oprirea circulaţiei acestui curent din Oceanul Planetar va declanşa fără doar şi poate un dezastru ecologic şi climateric care poate fi numit fără nicio exagerare: Apocalipsa climei!

Căldura din atmosferă este transportată dintre Ecuator spre Poli nu doar prin curenţi atmosferici ci şi prin curenţi oceanici. În cazul acestora apele calde se deplasează la suprafaţă, iar cele reci la adâncimea oceanelor. Cel mai cunoscut curent local din cadrul Circulaţiei Termosaline este Curentul Gulf Stream, care transportă apele calde din Caraibe în nordul Atalnticului. Acolo apele calde se evaporă în atmosferă iar ca efect imadiat, clima din vestul Europei este mai blândă şi mai caldă decât cea din estul acestui continent.

O întrerupere sau încetinire a Circulaţiei Termosaline la nivel planetar va apare mai devreme sau mai târziu ca urmare a efectelor încălzirii globale. Acest fenomen nefast va duce la răcirea sau din contră încălzirea fără precedent a numeroase zone de pe planetă, România nefiind deloc la adăpost de aceste consecinţe.

Cu toate că experţii consideră că cele mai afestate zone vor fi Insulele Britanice, Franţa şi ţările scandinave, care sunt încălzite de Curentul Gulf Stream, nimeni nu poate prevede cu precizie zonele afectate, dar efectele vor fi resimţite de întreaga omenire.

Dereglarea Marii Circulaţii Termosaline poate duce la furtuni şi uragane devastatoare, perioade de secetă prelungită, inundaţii cumplite şi chiar cutremure de mare intensitate, într-un cuvânt fenomene care pot duce la foamete generalizată, războaie pentru resurse naturale şi mari migraţii de oameni în căutare de apă şi alimente, migraţii care vor duce la nenumărate războaie locale şi în egală măsură regionale.

Va fi o Apocalipsă în toată puterea cuvântului, dar un sfârşit nebănuit în prezent, o dramă planetară declanşată de puternicii lumii care vor să facă bani cu orice preţ din tăierea pădurilor amazoniene şi nu numai a lor. Frumoasa şi fascinanta Amazonie, de a cărei existenţă depinde sănătatea şi prosperitatea întregii lumi, nu este doar punctul de echilibru care permite clima din prezent, ci şi „plămânul viu şi verde” care singură absoarbe şi neutralizează mai mult de 20% din dioxidul de carbon emis de civilizaţia industrială umană.

Dacă în urma defrişării Amazoniei, cele 20% procente de dioxid de carbon la nivel planetar nu vor mai putea fi prelucraţi, Apocalipsa climaterică se va năpusti cu toate puterile asupra omenirii.
În plus, cum Amazonia este sursa unei cincimi din cantitatea de apă dulce din toată lumea, bazinul hidrologic al Amazonului joacă un rol decisiv în circulaţia curenţilor atmosferici regionali şi planetari.

Condensarea apei, evaporarea şi transpiraţia fluidului vieţii deasupra Amazoniei sunt factorii cheie ai circulaţiei şi frecvenţei ploilor în întreaga lume nu doar în America de Sud. Nebunia lăcomiei umane a deranjat însă acest mecanism natural de menţinere a vieţii în armonie. Aşa s-a întâmplat în anul 2005 când o secetă prelungită în Amazonia a avut ca efect eliberarea unui miliarde de tone de dioxid de carbon în atmosfera terestră.

De altfel, în luna februarie a anului 2010, un raport dat publicităţii de experţi din cadrul Băncii Mondiale avertiza că dacă se vor continua defrişările iar Amazonia va mai avea doar 20% din suprafaţa împădurită pe care o avea acum 70 de ani, dereglările climatice iminente acestui dezastru ecologic vor duce la războaie şi crize de neimaginat în prezent. Conform aceloraşi experţi, distrugerea Amazoniei va duce la întreruperea Circulaţiei Curentului Termosalin şi la topirea calotelor glaciare din Antarctica şi Arctica.

Toate aceste fenomene vor declanşa reacţii în lanţ care vor fi nu doar incontrolabile de către oameni, dar vor duce la sosirea adevăratei Apocalipse. Cea cauzată de dezechilibrul ecologic planetar care a atins punctul non-retur din care Terra nu se mai poate autovindeca.