O iarna destul de blanda si o politica ferma a Uniunii Europene au spulberat in doar cateva luni una dintre cele mai importante arme de contraatac pe plan extern detinute de Vladimir Putin: exportul de gaze naturale.
In ciuda unor voci alarmiste, gazul rusesc a fost livrat non-stop prin cele patru magistrale care alimenteaza restul Europei, chiar daca un alt proiect, Sothstream, a fost ingropat pe neasteptate de Kremlin.
Acum, toate privirile sunt atintite asupra liderilor politici ai Uniunii, care pot chema in instanta Gazprom, principala companie de export a Rusiei, pentru practici neconcurentiale, informeaza The Economist, citat de business24.ro
O lectie invatata
O treime din consumul Europei este asigurat de gazul natural din Rusia, jumatate din cantitate fiind livrata prin Ucraina. Totusi, Rusia nu mai detine acum atuul pe care l-a folosit in 2006-2009, cand a sistat livrarea de gaz catre Ucraina provocand inchiderea unor fabrici in Slovacia si Ungaria si fortand Germania sa caute cu disperare resurse alternative pentru a compensa golul in sistem.
Alarmati de avantajul detinut de Moscova in alimentarea cu gaze naturale a statelor din estul continentului, politicienii de la Bruxelles au hotarat ca este cazul sa ia masuri drastice. Masura de liberalizare a pietei gazelor a spulberat si visul Moscovei de a detine si a controla gazoductele de pe teritoriul UE.
De asemenea, un program de reducere a dependentei energetice fata de Rusia, manifestata in special de tarile din fostul bloc comunist, este in plina derulare. Lituania, spre exemplu, importa deja o cantitate insemnata de gaz lichefiat din Norvegia, iar importul de gaze naturale al Ucrainei din Vest a crescut in mod considerabil.
Interventia UE in negocierea pretului la gazul livrat de rusi ucrainenilor a fost de asemenea de bun augur. Iar cum iarna aceasta s-a dovedit destul de blanda, chiar si o sistare a livrarii de combustibil din Rusia nu ar avea un impact major.
Gazprom, pus la colt
Faptul ca Rusia nu mai poate forta nota in politica externa folosind gazul natural ca arma este o chestiune deranjanta, dar nu una dintre cele mai spinoase probleme cu care se confrunta oficialii de la Kremlin in acest moment.
Adevarata problema o reprezinta dosarul privind politica discriminatorie practicata de Gazprom pe piata europeana inca din 2004, rezultat al unei anchete demarate de comisarul european pentru Concurenta, Joaquin Almunia.
Dosarul nu a fost inaintat instantelor comerciale internationale in 2014, ca urmare a tensiunilor politice generate de criza din Ucraina, insa soarta acestui proces sta inca in mana succesorului lui Almunia, Margrethe Vestager.
Procesul ar duce automat la schimbarea politicii comerciale pentru Gazprom si ar aduce amenzi usturatoare pentru compania ruseasca.
