Nici o părere, nici o idee, nici un punct de vedere nu trebuie combătute prin asasinat

Sînt (și e foarte trist că e așa) cetățeni ai lumii libere, cetățeni ai unor democrații, cetățeni care au dreptul la liberă exprimare, cetățeni care au drepturi, cetățeni ale căror vieți sînt protejate care cred că, la limită, asasinatul multiplu și atroce din redacția Charlie Hebdo de ieri poate fi justificat de aceea că jurnaliștii săptămînalului satiric parizian au exagerat (!). Spun cetățenii la care mă refer că nu poți să ironizezi religia cuiva și că, pînă la urmă, dacă totuși faci asta, e firesc să te aștepți să fii ucis (!!!).

Oameni buni, e o nebunie ce susțineți voi! Și dacă ar fi exagerat cu ironiile, jurnaliștii de la Charlie Hebdo nu făceau decît să comunice. Fie în scris, fie în desen. Nu făceau decît să aibă altă PĂRERE decît extremiștii islamiști. Și chiar dacă ar fi blamat întreaga religie musulmană (deși nu asta făceau), tot numai o părere ar fi fost.

Pînă la urmă, caricaturile din Charlie Hebdo reprezintă niște idei ale unor oameni liberi să exprime acele idei. Repet: IDEI.

Iar o idee trebuie poate fi ignorată, acceptată sau combătută. Dar niciodată nu trebuie să combați o idee cu forță brută. În cele din urmă, forța brută e limitată. Ideile, însă, vor fi puternice și în cel mai plăpînd trup.

Despre asta e democrația: despre garanția siguranței fizice a persoanei în condiții de liberă exprimare totală. Marele cîștig al umanității în epoca modernă a fost garanția că nu vei fi ucis pentru ideile pe care le exprimi. Dacă nu înțelegem asta, ne întoarcem la întunericul Evului Mediu, la vînătoarea de vrăjitoare, la Inchiziție.

Nu-ți plac ironiile cuiva, fie acestea mai fine sau mai grosolane? Într-o democrație ai la îndemînă Justiția, societatea civilă și propria ta libertate  de exprimare pentru a combate argumentele ironice. Dar nu trebuie să uzezi de crimă. Niciodată de crimă. E atît de simplu. Atît de simplu. Iar cine nu înțelege asta, pur și simplu, nu-și merită calitatea de cetățean al unei democrații.

P.S. Papa, ironizat în coperta care se vede mai sus, nu a trimis niște templieri să le taie capetele cu sabia jurnaliștilor.

sursa prisacariu.ro