Dan Andronic, printre alții, a sărit în apărarea lui Klaus Iohannis, criticat pentru Discursul de la CSM de ziariștii robespierrieni în chestiunea implicării Justiției în lupta împotriva corupției. Cum printre cei care au trimis săgeți către Gioconda de la Cotroceni a politicii românești s-a numărat și Mircea Marian, încă angajat al Evenimentului zilei, faptul că directorul gazetei, Dan Andronic, a preferat polemica prin ziar cu subordonatul său polemicii în biroul directorial nu poate fi decît de salutat.

Ce spune în esență Dan Andronic?
Că după ce a plătit obolul lui political correctly prin plecăciuni făcute Justiției, Klaus Iohannis a procedat la cîteva nuanțări necesare ale misiunii istorice a Justiției în lupta împotriva corupției.

Toată stima pentru Dan Andronic.
Îl știam însă analist politic și nu exeget de texte filosofice.
Indiscutabil, avertismentele lui Klaus Iohannis privind riscurile asumate de Justiție în lupta împotriva corupției sunt corecte.
Nu însă și binevenite.

Despre năravul procurorilor DNA de a face telejustiție am scris și eu în numeroase rînduri.
Numai că eu nu sunt Klaus Iohannis.
Altfel spus nu sunt președintele ales de nici două săptămîni.

Contrar cobzăritului din partea Diviziei Media a SRI, românii sunt încă în așteptare în privința lui Klaus Iohannis.
Votul din 16 noiembrie 2014 n-a fost unul în favoarea lui Klaus Iohannis, ci unul în defavoarea lui Victor Ponta.

Dacă în turul al doilea s-ar fi clasat Ceasul de la Universitate, România ar fi avut marele avantaj de a beneficia de ora exactă de la Cotroceni, pe post de Greenwich de București.

Sunt mulți români care, treziți din drogul mediatic de dinaintea celui de-al doilea tur, descoperă uluiți că nu știu nimic despre Klaus Iohannis, care face totul asemenea unei mașinării avînd înăuntru pe unul sau pe mai mulți care trag de sfori cînd e nevoie de un zîmbet și meșteresc in discursuri citite de gura președintelui.

Așa cum arătam în comentariul anterior, Mesajul lui Klaus Iohannis la CSM a avut semnificația unei prezentări a Programului  prezidențial în materie de Justiție. Acest fapt, dar și momentul ales – la nici două săptămîni de la preluarea președinției – dau Mesajului o însemnată valoarea politică. Opinia publică, presa, clasa politică n-au văzut în el Metafizica lui Aristotel, un text filosofic pentru ale cărui nuanțe se scriu biblioteci întregi, ci un text eminamente politic, exprimînd o poziție categoric politică a președintelui României față de felul în care Justiția se implică în lupta împotriva Corupției. Dan Andronic și alți susținători ai intervenției lui Klaus Iohannis s-au străduit să demonstreze, transformați în exegeți johannisieni, că Discursul e rotund, că îmbrățișează și aprecierea Justiției. Repet, Klaus Iohannis n-a venit la CSM pentru a da publicității un eseu despre locul și rolul Justiției în societatea românească de azi. El a venit pentru a prezenta principalele sale exigențe față de Justiție, considerate drept comandamente ale societății momentului actual față de Justiție.

Fără a sufla un cuvînt despre locul și rolul Justiției în eradicarea corupției la nivel înalt, Klaus Iohannis a găsit de cuviință să atragă atenția Justiției asupra unor posibile abuzuri în lupta împotriva Corupției.

E însă, în acest moment, îngrijorarea numărul unu a societății românești față de Justiție apariția în presă a stenogramelor din dosare?
Nu cred
Îngrijorarea numărul unu a societății românești față de Justiție e posibilitatea ca anchetele împotriva marilor corupți, condamnarea marilor corupți să fie intimidate de plecarea de la Cotroceni a lui Traian Băsescu și venirea unui președinte care candidat în numele a două partide – PNL și PDL – interesate în revenirea României la toleranța față de corupția la nivel înalt.

Problema pericolului întruchipat de apariția în presă a unor documente din dosarele de corupție există, dar ea nu e în acest moment decît preocuparea liderilor PSD și a televiziunilor de propagandă ale Executivului.

Cîtă vreme ea face preocuparea de căpetenie a premierului Victor Ponta, măcar de dragul echilibrului în statul român, Klaus Iohannis n-ar fi trebuit s-o pună în Mesajul de la CSM, Mesaj de debut al programului său în materie de Justiție.

Poate mai tîrziu, cînd ne-ar fi convins de atașamentul său față de cauza anti-corupției, sau cînd românii ar fi ajuns la concluzia că-n România Corupția e în agonie, poate atunci nuanțările lui Klaus Iohanis și-ar fi avut rostul.

Că a vrut sau nu (eu cred că a vrut, deoarece Klaus Iohannis se dorește un iliescian președinte pentru liniștea noastră), Discursul de la CSM a fost receptat de corupți și de acoliții lor din presă drept un mesaj de punere a Justiției cu botul pe labe. Salvele de laude trase de Antena 3 mi se par din acest punct de vedere semnificative.

Artileria corupților din România a sesizat cu maximă exactitate adevărata semnificație a Mesajului dat Justiției de către noul Președinte al României:
Fii mai delicată cu corupții!

Despre atentatul din Franța nu mă pronunț. Sunt prea multe semne de întrebare (calmul celor doi din momentul urcării în mașină, folosirea ostentativă a Kalașnikoavelor și strigătul Profetul e răzbunat!, parcă prea ostentativ terorist islamice, informațiile din interiorul redacției, ba chiar și despre intervalul la care vine de regulă al doilea echipaj al forțelor de ordine) pentru a mă grăbi să vorbesc despre un atentat terorist de tipul celor fundamentalist islamice.

sursa cristoiublog.ro