În 2014, Curtea Constituţională a României (CCR) a emis o serie de decizii cu impact major în funcţionarea statului. Judecătorii CCR au taxat prin deciziile lor derapajele de la principiile fundamentale făcute de Guvern, Parlament sau de către alte instituţii. Curtea Constituţională are ca principal obiectiv să verifice dacă legile emise sunt în concordanţă cu Constituţia României. Descentralizarea, legea Big Brother, legea traseismului, legea penală mai favorabilă sunt doar câteva dintre actele normative în care judecătorii constituţionali au găsit neregului. Din deciziile CCR reiese că aceştia au criticat legiuitorul pentru că, în unele cazuri, nu a oferit garanţii că cetăţenii sunt protejaţi de posibilele abuzuri ale autorităţilor din cauza unor legi imprecise. Gândul vă prezintă o analiză a deciziilor date CCR în anul 2014.
1. Descentralizarea lui Dragnea declarată neconstituţională
În 2013 guvernul Ponta şi-a asumat răspunderea pe legea descentralizării. Această lege era menită în esenţă să reformeze sistemul administrativ şi să confere instituţiilor locale o autonomie sporită faţă de instituţiile centrale. La începutul lui 2014, CCR a decis, în urma unei sesizări formulate de parlamentarii PDL, că legea este neconstituţională, criticând leguitorul pentru o listă lungă de inadvertenţe şi scăpări. gândul a relatat că CCR a decis să invalideze legea şi pentru că nu a existat un studiu de impact asupra transferului de atribuţii de la autorităţile centrale la cele locale.
gândul a mai relatat şi că, printre altele, judecătorii au descoperit că legea nu reglementa cine ar fi urmat să numească şefii palatelor copiilor, pe cei ai Direcţiilor Judeţene pentru Sport şi Tineret sau pe cei Direcţiilor de Sănătate Publică din judeţe, în jurul cărora s-ar fi creat şi un zid în situaţiile în care erau găsiţi incompatibili sau în conflict de interese.
O altă eroare recurentă este paralelismul legislativ. Noua lege transfera atribuţii între instituţii fără să le desfiinţeze de la vechii titulari prin abrogarea actelor normative în vigoare. Astfel, o pârtie de schi urma să fie omologată şi de consiliul local, şi de cel judeţean, prin legi paralele. În situaţii similare urmau să fie clasificarea şi declasificarea monumentelor istorice ori acordarea certificatelor de producător agricol.
În cazul plajelor, un subiect pentru care a pledat Radu Mazăre, primarul Constanţei, este neclar dacă acestea ajungeau „în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau numai se constituia un drept de administrare în favoarea autorităţilor administraţiei publice locale”.
Legea are şi un exemplu flagrant de redactare copy-paste. La enumerarea atribuţiilor Direcţiilor judeţene pentru Tineret şi Sport, la literere o) şi ş) Guvernul a trecut acelaşi lucru. „Curtea sesizează neglijenţa nepermisă în redactarea unui act normativ cu referire directă la repetarea în cadrul aceluiaşi articol al legii a unei atribuţii a direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti„, s-au revoltat judecătorii.
De asemenea, Curtea obiectează la includerea transferului acţiunilor Metrorex de la Transporturi la Primăria Capitalei sub aparenţa descentralizării şi sugerează Guvernului să o facă, dacă doreşte, prin HG.
2. Legea penală mai favorabilă se aplică global
În mai 2014, Curtea Constituţională a decis modul de aplicare a legii penale mai favorabile. CCR a decis aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Asta înseamnă că într-o sentinţă judecătorii vor utiliza fie vechiul Cod Penal fie noul Cod Penal fără a avea posibilitatea de a amesteca prevederi din cele două legi. Decizia CCR este una extrem de importantă având în vedere că după intrarea în vigoare a noului Cod Penal nu era clar cum vor judeca magistraţii procesele atunci când trebuie să aplice legea penală mai favorabilă.
În esenţă existau două opţiuni: ori utilizau în întregime legea veche sau legea nouă ori amestecau bucăţi din cele două legi astfel încât să rezulte o lege penală mai favorabilă pentru inculpat. CCR a decis că se va aplica prima variantă adică, aplicarea globală. Aplicarea legii penale pe instituţii autonome putea duce la o favorizare nejustificată a infractorilor care puteau beneficia de reduceri de pedepse exagerate sau chiar să scape de sancţiunile legii penale.
IMPACTUL DECIZIEI: CCR a tranşat o dezbatere, despre care specialiştii spun că a fost creeată artificial de avocaţi care printr-un lobby intens au promovat principiul legii penale aplicată pe instituţii autonome. Până la decizia CCR judecătorii îşi asumau interpretarea legii şi se puteau trezi după această decizie cu situaţii în care sentinţele să fie invalidate prin acţiuni excepţionale. Apoi CCR a evitat creearea unor situaţii în care inculpaţii să fie discriminaţi pozitiv, adică exista şi riscul ca unii inculpaţi pur şi simplu să scape de dosarele penale spre exemplu prin prescrierea faptelor.
În sistem a existat o dezbatere privind două principii de drept. O parte a magistraţilor spun că legea penală trebuie aplicată integral, adică dacă unui inculpat îi este mai favorabil vechiul cod, atunci el va primi pedeapsa pentru fiecare dintre infracţiunile comise pe prevederile vechii norme penale. Alte voci din sistem susţin aplicarea pe instituţii a legii penale mai favorabile. Asta înseamnă că judecătorul să ia câte puţin din noul cod, dar şi din vechiul cod.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, a apărut o dezbatere în sistemul judiciar privind două concepte de aplicare a legii mai favorabile: aplicarea globală versus aplicarea pe instituţii.
Aplicarea globală a legii mai favorabile înseamnă următoarele: în cazul în care există într-o perioadă scurtă de timp o schimbare a codului penal pentru fiecare speţă se va aplica în totalitate acel cod care îi este mai favorabil inculpatului.
Aplicarea legii penale pe instituţii autonome a fost definită de judecătoarea Cristina Rotaru de la Curtea Supremă astfel: „într-o speţă dată se va face o evaluare privind legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituţie incidentă în parte şi se va dispune în consecinţă, astfel încât în aceeaşi hotărâre judecătorească vom putea regăsi dispoziţii din vechea lege penală şi din noua lege penală”.
►Definiţia legii penale mai favorabile, în viziunea CCR – aplicarea globală: Potrivit primei opinii, legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile şi, în final, aplicarea acesteia în ansamblu. Principiul care fundamentează această orientare doctrinară şi jurisprudenţială este cel conform căruia legile se compară, dar nu se combină.
►Viziunea CCR asupra legii penale mai favorabile – aplicarea pe instituţii autonome: Susţinând această soluţie, doctrina şi jurisprudenţa au relevat că o combinare a dispoziţiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă şi duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecinţă inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
3. CCR a clarificat ce înseamnă “aceeaşi funcţie” din legea ANI
Curtea Constituţională (CCR) a decis pe 4 iunie că, odată ce un demnitar este găsit incompatibil într-o funcţie eligibilă, el nu mai poate să ocupe nicio altă funcţie eligibilă, timp de 3 ani de la emiterea sentinţei irevocabile. Decizia a fost luată după ce deputatul PNL Steluţa Cătăniciu, fost consilier local la Cluj, găsită în conflict de interese la vremea respectivă de către Agenţia Naţională de Integritate (ANI), a contestat la CCR legea ANI.
Judecătorii Curţii Constituţionale au decis că formularea „aceeaşi funcţie” din articolul 25, alineatul 2, din Legea ANI, folosită în contextul interdicţiei de 3 ani de a mai ocupa o funcţie eligibilă, atunci când o persoană este găsită în incompatibilitate sau în conflict de interese, se referă la toate funcţiile alese, nu doar la cea pe care a ocupat-o la momentul verdictului respectiv.
Funcţiile eligibile, definite în articolul 1 al legii ANI, privesc toate funcţiile în care o persoană este votată şi variază de la cea de parlamentar sau europarlamentar, la primar sau consilier local. Practic, toate persoanele care au obligaţia, prin natura funcţiei, să depună declaraţie de avere şi de interese, se circumscriu acestei prevederi. Astfel, interdicţia de a mai ocupa o funcţie eligibilă, timp de 3 ani de la stabilirea unui verdict definitiv de incompatibilitate sau conflict de interese, se extinde asupra tuturor celorlalte funcţii eligibile prevăzute de lege.
EFECTUL DECIZIEI: În urma acestei decizii Parlamentul a fost obligat să supună la vot eliberarea din funcţie a senatorului Akos Mora declarat definitiv incompatibil. Înainte votului senatorul a decis să demisioneze. Astfel că CCR a stabilit că spre exemplu un şef de Consiliu Judeţean dovedit definitiv incompatibil nu va putea ocupa o funcţie de senator până când interdicţia de trei ani de zile din lege nu este consumată.
4. Legea Big Brother nu a oferit garanţii suficiente
CCR a declarat în iulie 2014 neconstituţională legea 82/2012, cunoscută drept legea „Big Brother”. Promulgată de preşedintele Băsescu în 2012 legea obliga operatori telecom să reţină timp de 6 luni date despre comunicaţiile telefonice sau electronice ale abonaţilor, pe care trebuie să le pună la dispoziţia organelor de cercetare penală, cu încuviinţarea unui judecător. Aceste date nu privesc conţinutul comunicaţiilor, ci sunt doar date tehnice care stabilesc identităţile celor care comunică, timpii în care are loc comunicaţia, locaţia etc.
Utilitatea legii, necesitatea unei asemenea legi nu fost contestată de judecătorii CCR în special luând în considerarea că serviciile de informaţii în special SRI sunt furnizori de conţinut pentru organele de cercetare penală. Ce a criticat însă CCR a fost faptul că în lege nu existau destule prevederi care să garanteze că beneficiarii legii nu vor comite abuzuri. Altfel spus legea nu prevedea un control al modului în care spre exemplu SRI colectează aceste date informatice şi ce face cu ele. Esenţial este următorul pasaj din motivarea CCR:
„Legea nu prevede criterii obiective care sa limiteze la strictul necesar numarul de persoane care au acces si pot utiliza ulterior datele pastrate, ca accesul autoritatilor nationale la datele stocate nu este conditionat, in toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de catre o instanta sau de o entitate administrativa independenta, care sa limiteze acest acces si utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmarit. Garantiile legale privind utilizarea in concret a datelor retinute nu sunt suficiente si adecvate pentru a indeparta teama ca drepturile personale, de natura intima, sunt violate, asa incat manifestarea acestora sa aiba loc intr-o maniera acceptabila”- sursa: Motivarea CCR
Din partea SRI, George Maior a declarat după publicare motivării că că SRI consideră îngrijorătoare decizia CC privind declararea neconstituţională a legii de reţinere a datelor personale, arătând că Serviciul are o limitare care poate afecta activitatea în planul securităţii naţionale.
Procurorul şef al DNA a explicat la acel moment că decizia CCR nu afectează cazurile aflate în lucru după pronunţarea deciziei, dar că ar putea exista probleme legate de dosarele investigate anterior.
CCR a acordat Parlamentului un termen de 45 de zile în care să pună în acord legea. Asta însemnând că legea urma să fie amendată cu prevederile necesare pentru a oferi garanţii suficiente că autorităţie nu pot comite abuzuri. Parlamentul nu a mai reluat această lege în termenul de 45 de zile.
EFECTELE DECIZIEI: Nu există o evaluare oficială a modului în care activitatea SRI a fost afectată. În schimb din zona parchetelor există semnale că procurorii au probleme în a obţine unele date informatice. Astfel că efectul principal al legii este acela că autorităţile nu mai au acces atât de uşor date despre comunicaţiile telefonice sau electronice ale abonaţilor. Situaţia nu este însă tragică pentru serviciile de informaţii deoarece în decembrie Parlamentul a adoptat o nouă lege, legea siguranţei cibrnetice care dacă este promulgată şi trece de Curtea Constituţională le va da un acces generos în sistemele informatice.
5. Cartelele prepay doar cu buletinul – neconstituţional
CCR a invalidat în 2014 şi legea privind obligativitatea înregistrării cartelelor prepay. Legea declarată neconstituţională prevedea că persoanele care deţin o cartela telefonică prepay, precum şi cele care intenţionează să cumpere o astfel de cartelă, ar fi trebuit să se înregistreze din 2015 la operatorul de telefonie cu un act de identitate.
Din nou Curtea nu a fost împotriva unei asemenea legi, dar a constat că nu există garanţii că cetăţeanul de rând este protejat de eventuale încălcări ale autorităţiilor. Relevant este următorul pasaj din motivarea CCR: “Curtea apreciază că, deşi nici Constituţia şi nici jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume, a datelor de trafic şi de localizare, modalitatea prin care sunt obţinute şi stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans, respectiv a utilizatorilor conectaţi la puncte de acces la internet nu respectă condiţiile impuse de principiul proportionalităţii, nu ofera garanţii care să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal, aducând atingere însăşi esenţei drepturilor fundamentale referitoare la viata intimă, familiala şi privată şi la secretul corespondenţei, precum şi libertăţii de exprimare”
Acestă lege a fost atacată la CCR de către Avocatul Poporului.
Surse din parchete au explicat că decizia CCR nu este una tocmai fericită pentru că înregistarea cartelelor ar fi ajutat munca procurorilor în identificarea mai rapidă a suspecţilor.
EFECTUL DECIZIEI: În primul rând legea nu se va aplica pană ce Parlamentul nu o remediază în acord cu decizia CCR. Până atunci cartelele prepay au acelaşi regim nesupus unui control riguros. Procurorii susţin însă că dacă legea ar fi existat şi era în vigoare puteau să depisteze mult mai rapid suspecţii din dosarele penale.
6. Controlul judiciar invalidat de CCR, reparat de guvern
Pe 4 decembrie Curtea Constituţională a decis că mai multe articole din Codul de Procedură Penală care privesc măsurile preventive de control judiciar, dar şi controlul judiciar pe cauţiune sunt neconstituţionale. CCR a explicat că a luat această decizie deoarece pe măsura controlului judiciar codul nu prevede un termen fix. Decizia va avea efect doar după ce va fi publicată motivarea în Monitorul Oficial. Până atunci parchetele şi procurorii vor putea să dispună măsura controlului judiciar.
Pe 10 decembrie Guvernul a adoptat o orodonanţă de de urgenţă prin care amendează Codul de Procedură Penală ca să fie în concordanţă cu solicitările Curţii Constituţionale.Guvernul a decis că procurorul poate dispune punerea sub control judiciar a suspectului numai pe o perioadă de maxim un an şi la fiecare 60 de zile măsura trebuie reînoită. În faza procesului pe fond controlul judiciar nu poate depăşi maxim 5 ani.
Ce este controlul judiciar
Controlul judiciar este o măsură privativă alternativă la arestul la domiciliu sau arestarea preventivă. În cadrul controlului judiciar suspectului, adică persoane cercetată într-un dosar penal, i se poate interzice să plece din ţară, să părăsească o anumită localitate, să vorbească cu martorii din dosar. De asemenea persoana aflată sub control judiciar trebuie să se prezinte regulat la Poliţie.
Dacă Guvernul nu ar fi remediat legea şi CCR ar fi publicat motivarea atunci în unele situaţii măsurile de control judiciar pentru unii suspecţi ar fi dispărut. Este cazul spre exemplu al celor care au interdicţia de a părăsi ţara. Un exemplu celebru este cel al priamarului de Constanţa, Radu Mazăre.
7. Legea traseismului, declarată neconstituţională
Pe 17 decembrie Judecătorii Curţii Constituţionale au declarat neconstituţională legea de aprobare a ordonanţei care a permis aleşilor locali să migreze de la un partid la altul fără să îşi piardă mandatul. Pe 2 septembrie 2014 Guvernul a publicat în Monitorul Oficial, Ordonanţa de Urgenţă care le permite aleşilor locali să migreze de la un partid la altul fără să-şi piardă mandatul; OUG-ul îi vizează pe primari, pe consilierii locali/judeţeni şi pe şefii de Consilii Judeţene.
Prin acest act, aleşii locali au la dispoziţie 45 de zile în care pot să se mute de la un partid la altul. În Ordonanţa a deschis uşa spre clasicele racolări politice în buza campaniei electorale. Nu există o evaluare oficială a numărului total de primari care au migrat dar unele analize independente spun că ar fi vorba de câteva sute de cazuri.
Decizia CCR a creeat o întreagă dezbatere centrată pe întrebarea: Îşi pierd sau nu aleşii care au migrat mandatele?
Preşedintele CCR, Augustin Zegrean întrebat dacă ar trebui ca aleşii locali care au migrat la alt partid să-şi piardă mandatele. ”Este o întrebare la care aştept şi eu un răspuns…de la cei care…Aţi văzut ce scrie în decizie. Ce scrie?”, a continuat Zegrean.
El a fost rugat să clarifice de către jurnalişti. ”Păi voi aţi vrea să vă lămuresc eu acum, da toţi cei care au plecat ar trebui să plece. Nu este aşa, pentru că în decizia Curţii dacă aţi fi citit-o aţi fi văzut că scrie acolo că Parlamentul prin legea de respingere a ordonanţei trebuie să stabilească ce se întâmplă cu efectele produse. Este text din Constituţie, dacă nu se respectă nici Constituţia mai mult ce putem noi face?”, a spus preşedintele CC.
Astfel că interpretarea preşedintelui CCR este aceea că Parlamentul va decide ce ce întâmplă cu aceste cazuri.
Pe de altă parte există şi o altă viziune din partea societăţii civile care spune că prin intermediul unor procese deschise în intanţă aleşii locali ar putea să-şi piardă mandatele. Acest punct de vedere a fost exprimat de Laura Ştefan, ExpertForum: „Aşa cum am spus inca la momentul aprobării OUG, neconstituţionalitatea prevederilor sale, azi confirmată de CCR, va conduce la pierderea mandatelor aleşilor locali care au migrat la alte partide. De altfel, există deja procese în curs prin care partidele de la care aleşii au plecat cer constatarea încetării mandatelor. În condiţiile declarării neconstituţionalităţii OUG, vom ajunge la alegeri pentru toate mandatele aleşilor migratori”, a declarat Laura Ştefan citată de Hotnews.ro
EFECTELE DECIZIEI: CCR nu a publicat încă motivarea din care să răzbată şi remediile legale. La fel ca în alte cazuri Parlamentul va trebui să remedieze situaţia, adică soluţia previzibilă este aceea de a da o lege de abrogare. Instanţele vor decide în final dacă primarii îşi pierd mandatele. În schimb decizia CCR întăreşte legea antimigraţie a primarilor, dar chiar şi aşa nici decizia CCR nu poate împiedica Guvernul ca în viitor să emită o ordonanţă similară.
8. Legea ANI, consolidată de CCR
CCR a decis pe 16 decembrie că un articol din legea ANI care îl vizează şi pe preşedintele Klaus Iohannis este constituţional. Judecătorii Curţii Constituţionale (CC) au decis, cu majoritate de voturi, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cazul articolului 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 este neîntemeiată.
„Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional”, prevede articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003.
Decizia CCR este general obligatorie şi va fi publicată în Monitorul Oficial, urmând ca judecătorii constituţionali să motiveze hotărârea.
După decizia CC, procesele în care aleşii locali au contestat rapoartele Agenţiei Naţionale de Integritate prin care au fost declaraţi incompatibili vor fi judecate în continuare, urmând ca instanţele să decidă dacă aceste rapoarte vor fi sau nu anulate.
În baza aceluiaşi articol de lege a fost declarat incompatibil şi preşedintele Klaus Iohannis, fost primar al municipiului Sibiu.
Decizia CCR nu tranşează însă cazul preşedintelui Iohannis. Acesta este judecat de Curtea Supremă care se va pronunţa pe speţa sa. În cazul său însă judecătorii vor analiza şi dacă imunitatea prezidenţială nu este un motiv de suspendare a cauzei. Astfel că ar putea să nu pronunţe o soluţie şi să încgheţe procesul cu ANI până când acesta îşi va consuma mandatul de preşedinete.
sursa: gandul.info
Comentariile sunt închise.