Alo, Parlamentul! | Stimaţi politicieni care faceţi abuz de Facebook, ce-ar fi să ne cereţi, în loc de like, un vot electronic?

Băile de mulţime s-au dus. Acum, politicienii fac abuz de Facebook. Numai că ei uită un lucru important: numărul de like-uri nu este echivalent cu numărul de voturi şi nici măcar cu numărul persoanelor care vă apreciază. Uită că românii nu vor preşedinţi, premieri, deputaţi sau senatori doar pe Facebook. Nu este suficient să ne daţi un simplu „Bună dimineaţa” sau un „La mulţi ani”, la fel cum nu o să ne câştigaţi încrederea doar prin nişte selfie-uri duse la limita penibilului. Mai ales atunci când ne cereţi like-uri, dar nu ne lăsaţi să vă votăm electronic.

Mai ştiţi când unealta preferată a politicienilor era baia de mulţime? Plăcerea aceea nebună de a fi printre oameni, de a simţi că sunt adoraţi, buze de bătrâne pe obraji, mâini strânse şi copii aruncaţi în braţe, doar pentru a marca momentul electoral? S-a dus, gata. Sau cel puţin nu mai are aceeaşi valoare.

Din momentul în care politicienii au descoperit o nouă jucărie, Facebook-ul, totul a căpătat alt sens. Au început timid, în campania pentru europarlamentarele din mai, cu poze penibile postate în speranţa de a strânge like-uri şi, ulterior, voturi. Rezultatul euroalegerilor i-a dezamăgit puţin şi unii şi-au pierdut încrederea în puterea Facebook.  În toamnă însă, au deschis din nou ochii.

Pe 16 noiembrie s-au dumirit de tot. Utilizatorii Facebook au ieşit la vot şi nimănui nu-i venea sa creadă că o simplă reţea de socializare, folosită greşit înainte, a putut duce la o schimbare majoră, la aproape două milioane de voturi în plus la nivel naţional şi la pierderea alegerilor de cel mai bine cotat candidat, la o diferenţă de aproape un milion de voturi.

Acum, politicienii fac abuz de Facebook. Preşedintele Klaus Iohannis, de exemplu, are o activitate pur cibernetică, numai pe 22 decembrie are şase postări. Orice mişcare pe care o face, orice vizită, orice mesaj, totul e pus la îndemâna tuturor pe Facebook. Unii, precum premierul Victor Ponta, s-au extins şi pe Twitter, un alt canal în plină expansiune, care, cel puţin în străinătate, este folosit şi exploatat la maximum.

Filmuleţe de un minut, care strâng zeci de mii de like-uri, share-uri şi comentarii. Poze cu familia, în faţa bradului, miniştri demişi pe Facebook. De ce ai mai apela la televiziuni, de exemplu, când ai o asemenea vizibilitate pe o simplă reţea de socializare, unde nu te costă absolut nimic să postezi o poză, un mesaj, un videoclip? Dacă vrei o investiţie şi mai sigură, ca să atingi un public care nu-ţi este prieten, dar vrei ca mesajele tale să ajungă şi la el, bagi postări sponsorizate. Extrem de simplu, suficient de eficient. Numai în România există aproximativ şase milioane de utilizatori.

Votul de pe 16 noiembrie a fost dat după o mobilizare majoră pe Facebook, e adevărat. De atunci, banii investiţi în postările Sponsored, de cele mai multe ori agasante, au crescut foarte mult. Numai că politicienii uită un lucru simplu..

Numărul de like-uri nu este echivalent cu numărul de voturi şi nici măcar cu numărul persoanelor care vă apreciază. Un bun exemplu este chiar  Victor Ponta. Deşi a obţinut peste 5 milioane de voturi în cel de-al doilea tur, simpatiile câştigate strict pe Facebook şi manifestate la urne au fost extrem de mici; în ultimele două săptămâni de campanie, Facebook-ul a funcţionat în defavoarea lui. Al doilea exemplu este Monica Macovei. A fost candidatul cu cea mai bună campanie online, candidatul-surpriză al scrutinului electoral, care a căpătat o vizibilitate mare prin reţele de socializare. Cu toate că acestea, la urne, doar puţin peste 421.000 de români au pus ştampila pe ea.

Românii nu vor preşedinţi, premieri, deputaţi sau senatori doar pe Facebook. Politicienii uită că, totuşi, noi trăim şi într-o realitate separată de viaţa online şi că acţiunile noastre şi, implicit, votul, sunt determinate de mulţi alţi factori, nu doar de vizibilitatea pe Facebook. Nu este suficient să ne daţi un simplu ”bună dimineaţa” sau un ”la mulţi ani”, la fel cum nu o să ne câştigaţi încrederea doar prin nişte selfie-uri duse la limita penibilului. Mai ales atunci când ne cereţi like-uri, dar nu ne lăsaţi să vă votăm electronic.

Ca jurnalist, da, îmi este uşor să urmăresc politicienii pe Facebook. Dar asta nu înseamnă că reţeaua socială trebuie să fie singurul mijloc de comunicare al instituţiilor şi al şefilor lor.

Politicienii vor simţi curând că, la fel ca în propaganda TV în care ei apar excesiv în emisiuni în care sunt periaţi de moderatori zeloşi, abuzul de „socializare” online se va întoarce împotriva lor.

sursa: gandul.info