Târgu-Jiu este oraşul adoptiv al premierului Victor Ponta, dar şi urbea devenită celebră graţie măiestriei marelui sculptor gorjean Constantin Brâncuşi. Colona Infinitului, Coloana Infinită sau Coloana fără sfârşit sunt denumirile la concurenţă ale operei-reper lăsate moştenire patrimoniului cultural universal de marele Brâncuşi.

Nici până astăzi comunitatea culturală românească, cei care se revendică specialişti în Brâncuşi („brâncuşologii”) nu s-au pus de acord asupra unui singur nume concret şi hotărât, fără variaţiuni pe temă, iar asta nu-i tocmai o întâmplare. Divizarea şi lipsa de clarviziune managerială definesc laolaltă spiritul haotic al locului, dar nu numai. Fenomenul e simptomatic la nivel naţional. Dar să spunem că, dincolo de această nuanţă – superficială pentru unii, definitorie pentru alţii-, „Coloana” pur şi simplu există şi ea trebuie să aducă valoare locului.

Numai că locul bălteşte de ani şi ani, dominat de goana după bani în care s-au prins grămadă indivizi, grupuri şi grupuleţe, cel mai adesea gravitând în jurul politicii de putere. Există o lungă listă de „trădători” care au părăsit formaţiunile politice pe seama cărora au smuls voturi populaţiei pentru a se refugia la sânul călduţ al mamutului PSD. Practic, în Gorj, opoziţia nu există decât ca formă bună să bifeze regimul de tip togolez, acolo unde partidul atotstăpânitor al familiei prezidenţiale are nevoie de partide şi partiduleţe anemice pentru a-şi asigura spoiala democratică.

PSD domină la…infinit judeţul scos în lume de Brâncuşi, iar asta se vede la tot pasul. Subdezvoltare, populaţie sărăcită an de an, lipsa unui proiect de anvergură care să asigure dezvoltare economică, civism ţinut sub opinca baronilor, firme şi bună parte din presa locală dependente de pixul mai-marilor politici ai locului. Toţi se hrănesc din banul tot mai subţiat al mineritului şi al termocentralelor Turceni şi Rovinari. O firmă de mare …succes (gorjenii ştiu de ce!) este abonată la cele mai grele contracte din energie, în timp ce energia afacerilor din jur păleşte cu fiecare an sugrumată de acest monopol. Dar asta nu are a-i deranja pe baronii Gorjului. Lăsaţi să „producă” de către Victor Ponta, aceştia au pus mâna pe Complexul Energetic Oltenia şi l-au stors ca pe-o lămâie înnegrită în cărbune. „Managerul privat” Laurenţiu Ciurel, prin care guvernul a păcălit FMI-ul cu numirea în funcţie a unui pretins tehnocrat, este în fapt un pesedist sadea al cărui singur mare „merit” este că a fost deja invitat la DNA.

Cu Ponta în rol de patriarh politic, cu baronii Călinoiu şi Cârciumaru deasupra lui, Ciurel asigură perpetuarea unui sistem-sugativă care începe să dea rateuri pe bandă rulantă pentru viaţa oamenilor de rând. Sunt multe exemple, le pot descrie pe larg jurnaliştii independenţi din Târgu-Jiu, să ne rezumăm doar la două: Complexul lui Ciurel pregăteşte „extirparea” a vreo 2.000 de mineri – semn clar de ineficienţă managerială -, în timp ce baronii pesedişti ai mineritului o ţin în chefuri arogante. Iată ce notează site-ul b1.ro:

Şefii instituţiei au organizat un chef monstru, chiar în ziua în care au anunţat că vor concedia 2000 de salariaţi. Şi ca sfidarea să fie completă, conducătorii instituţiei s-au dus la petrecere cu maşinile instituţiei.

La cheful monstru organizat de şeful Complexului Energetic Oltenia, Laurenţiu Ciurel, au participat şi mai mulţi colegi ai acestuia din PSD Gorj, printre care şi preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Călinoiu. De asemenea, la petrecere a fost prezent şi prefectul judeţului, Alin Văcaru. (Detalii, AICI)

Realitatea e că nimeni nu mai poate schimba această lume. Viaţa Gorjului a devenit atât de dependentă de această reţea de interese încât, cu toată bunăvoinţa sa de schimbare, nici Klaus Iohannis nu va putea s-o mai salveze. „România lucrului bine făcut” va fi, la Gorj, o simplă vorbă goală pe buzele baronilor care şi-au sclavizat judeţul. DNA nu contează aici, iar oamenii din Bucureşti ai lui Kovesi au oricum destule pe cap într-o Românie care colcăie de corupţie. Gorjenii şi-au îngropat orice spirit revoluţionar convinşi fiind că totul este un mare aranjament în care sunt prinşi baroni, oameni-cheie din partide politice, procurori, avocaţi, judecători, poliţişti, jurnalişti, întreprinzători, funcţionari.

Posedat de o astfel de cangrenă, oraşul care ar trebui să respire alt aer este tot mai sufocat de ambiţiile şi de incompetenţa administratorilor săi. Nu doar că Brâncuşi nu iese în lume de-atâta amar de vreme, dar aspectul urbei care găzduieşte operele marelui sculptor se prăfuieşte pe zi ce trece. Târgu-Jiul este astăzi îngropat arhitectural. Plin de buticurile anilor 90, de construcţii răsărite anapoda pe străzi şi pe alei, cu clădiri făcute după cum îl taie capul pe fiecare, oraşul arată mai degrabă ca inamic al lui Brâncuşi. Nimic nu se „pupă” cu ideea de gazdă a operelor titanului de la Hobiţa. Dimpotrivă, totul e făcut parcă dinadins împotriva coerenţei urbanistice capabile să pună în valoare Coloana, Poarta Sărutului sau Masa Tăcerii.

Dar asta nu-i împiedică pe primarul Florin Cârciumaru sau pe mai-marele judeţului Ion Călinoiu să toace bugetele locale în cele mai trăznite moduri cu putinţă. Bunăoară, ca să rămânem doar la un singur exemplu, au apărut de ceva vreme nişte ciudăţenii rutiere făcute parcă în ciuda artei brâncuşiene. E vorba de intersecţii cu semafoare urmate IMEDIAT de sensuri giratorii (foto jos)! Cine vine cu maşina să viziteze operele părintelui sculpturii moderne este invitat practic la un mic accident, după ce-a trecut de Coloana Infinitului. Stai la semafor, pleci pe verde şi dai peste cineva din sensul giratoriu care, la rându-i, are şi el prioritate. Este asigurat „cadrul legal” pentru o ciocnire de toată frumuseţea. Ai prioritate şi tu, pe verde, şi cel din sensul giratoriu. Semaforul şi giratoriul sunt la câţiva metri unul de altul astfel încât eşti obligat să calci frâna imediat după ce ai trecut pe verde! Câtă prostie! O „lucrare” care-l va fi răsucit în mormânt pe sculptorul batjocorit de astfel de isprăvi.

Niciun şofer nu poate înţelege o astfel de combinaţie, dar oamenii…”s-au obişnuit”. Cu intersecţiile semaforizate „frânate” de giratorii ad-hoc, cu imaginea de bâlci, cu afacerile de partid din energie&minerit, cu baroni, cu instituţii căpuşate de interese, cu lipsă de viziune, cu lume supusă…Aşa sunt toate în Gorjul în care a „aterizat” de câţiva ani Victor Ponta. Locul se prăbuşeşte lin peste hoţia şi peste prostia celor care l-au luat în stăpânire. Sigur, asta nu-i deranjează, pentru că averile lor cresc direct proporţional cu prăbuşirea celor din jur. „Prostia şi hoţia infinitului” în oraşul lui Brâncuşi ar putea fi denumirea unei opere negre pe care ar putea s-o ridice liniştiţi pe malul Jiului toţi cei care s-au predat acestui „sistem”…

sursa: paginadepolitica.ro

Comentariile sunt închise.