A trecut prea uşor, şi sunt supărat, informaţia că domnul prim-ministru Victor Ponta l-a numit în înalta poziţie de ministru pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni pe fiul unui colonel de securitate. Eu trăiesc de prea multă vreme în SUA ca să nu înţeleg principiile unei democraţii şi a statului de drept: copiii nu răspund pentru relele fapte ale părinţilor!

Problema este că domnul Angel Tîlvar, deputat PSD de Vrancea, a avut o carieră politică bazată tocmai pe faptul că tatăl său a fost ofiţer de securitate şi, după decembrie 1989, a făcut parte din cercul de sprijin al unuia din cei mai toxici preşedinţi de consiliu judeţean, domnul Marian Oprişan. România Liberă a relatat, în 18 decembrie 2007, că fostul colonel de Securitate Petre Tîlvar „l-a cunoscut pe Oprişan în adolescenţa acestuia, fiind până în 1989 seful CI din Miliţia şi Securitatea vrânceană”. În decembrie 2014, site-ul ziuanews.ro a reluat informaţia, amintind şi că “în anul 2008 CNSAS l-a deconspirat pe președintele CJ Vrancea Marian Oprișan ca fiind turnător al Securității ce purta numele conspirativ de Renato”. Presa a mai scris că fostul colonel ştia de dosarul (sau dosarele lui Oprişan) ceea ce i-a făcut “apropiaţi”: fiica lui Petre Tîlvar lucrează la CJ Vrancea, la fel ca şi soţul doamnei, iar fiul Angel Tîlvar este parlamentar PSD din 2004.

Am citit, înainte de a scrie acest comentariu, cam tot ce se putea găsi pe internet despre domnul Tîlvar Jr. Cariera sa politică este inodoră, incoloră şi inspidă. Îmi permit să spun că declaraţiile sale publice sunt o însăilare de texte propagandistice, scrise în limbajul de lemn din anii comunismului. Am serioase dubii că dânsul ar fi reuşit să ajungă consilier local într-o comună din Vrancea, dacă ar fi trebuit să ia singur viaţa în piept. Mai mult, domnul Tîlvar nu are nici o legătură cu diaspora. Nici una. Măcar să fi avut vreo intervenţie după 16 noiembrie, când brusc liderii PSD au început să îşi toarne cenuşă în cap şi să descopere virtuţile votului în străinătate. Nici măcat atât.

De aceea cred că numirea domnului Angel Tîlvar în înalta funcţie de ministru pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni este răzbunarea meschină, insulta supremă a domnului Ponta către cei 338.373 de români din diaspora care, la 16 noiembrie, au votat cu Klaus Iohannis. De fapt, este mai mult: este o palmă pe obrazul sutelor de mii de români care au protestat pentru că domnul Ponta nu i-a lăsat să voteze, dar care prin strigătele lor au declanşat scânteia care a adus la urne, în România, milioane de alegători.

Recunosc că am o hipersensibilitate la tot ceea ce este legat de Securitate. Am făcut închisoare politică pentru simplul fapt că doream să fiu liber. Mai toţi cei care am reuşit să părăsim România înainte de 1990 am trecut, într-o formă mai mult sau mai puţin dură, prin ghearele Securităţii. Nu ni se poate cere să uităm. Suntem revoltaţi că un personaj ca Ion Iliescu a scăpat nepedepsit. Suntem revoltaţi că în România nu a avut loc un proces de lustraţie şi călăii nu au fost pedepsiţi. Suntem revoltaţi când vedem că ţara este controlată de foştii torţionari, care au făcut avere furând statul şi care îşi trimit reprezentanţii în înalte funcţii politice.

Nu cred că românii din diaspora vor accepta să dialogheze cu un delegat al sistemului securisto-comunist. Numirea sa, la 16 decembrie 2014, la exact 25 de ani de la declanşarea revoluţiei anticomuniste, jigneşte memoria celor peste 1.000 de oameni care în acele zile şi-au dat viaţa pentru a înlătura regimul instaurat de PCR şi de Securitate.

Sursa: contributors.ro