Fostul preşedinte Ion Iliescu spune că Revoluţia română a fost una veritabilă, care s-a bazat pe o revoltă populară, menţionând totodată că el a venit pe valul Revoluţiei şi că revoluţia nu a fost generată de oameni ca el.

”Ce e aia Revoluţie confiscată? Asta e o prostie. Explicaţi-mi undeva o revoluţie confiscată. Sau e revoluţie sau nu e. O revoluţie este un proces istoric, care duce la schimbări fundamentale mai ales în structurile politice. A avut România o asemenea schimbare structurală? A avut. Revoluţia română a fost una radicală din acest punct de vedere, a fost o revoluţie, una veritabilă, care s-a bazat pe o revoltă populară. Deci are şi legitimitate istorică, are o forţă pe care a dat-o şi mişcare populară. Schimbările care s-au produs sunt de esenţă revoluţionară. Eu am venit pe valul Revoluţiei, revoluţia nu a fost generată de oameni ca mine”, descrie Ion Iliescu, într-un interviu pentru „Gândul”, implicarea sa în evenimentele din 1989. El explică faptul că, spre deosebire de alte ţări, care au schimbat paşnic regimul, în România schimbarea a fost una radicală.

Iliescu susţine că mitingul de la Bucureşti, convocat de Ceauşescu, a fost măsura fatală pentru acesta.

”Mitingul convocat de el s-a transformat într-un miting anti-Ceauşescu şi un protest puternic. A încercat în noaptea de 21 spre 22 să reprime mişcarea, iar, pe 22, oamenii s-au regrupat şi au năvălit, iar el a fost obligat să plece la 12.06 cu un elicopter. Emblema aceasta, adică această imagine a fugii dictatorului cu elicopterul, este expresia a ceea ce s-a petrecut în România şi dramatismul situaţiei în care se aflase Ceauşescu”, spune Iliescu.

La momentul izbucnirii revoluţiei din 1989, Iliescu era director al editurii Tehnice şi relatează cum de acolo a aflat de evenimentele de la Timişoara. ”Aveam un colaborator foarte bun şi a venit la mine pe 17 decembrie, foarte agitat, luase legătură la tipografie, trebuia să apară o carte, că cel de la tipografie cu glasul sugrumat şi emoţionat a spus: la noi aici e prăpăd, se trage în plin. Pe 17 începuse reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara. Aceasta a fost sursă directă de informare”, a rememorat Iliescu.

El menţionează că era urmărit în permanenţă de Securitate şi spune că „însoţitorii” săi au dispărut în dimineaţa lui 22 decembrie.

”Aveam gardă personală, o făceau la vedere. Colaboratorii mei erau obişnuiţi să vadă că vin cu garda după mine. Când parcam maşina ei parcau alături de mine. Pe 22 decembrie dimineaţa, toată noaptea au stat să ne supravegheze, pe la 11.00, un colaborator mi-a spus, «băi, însoţitorii tăi au dispărut», descrie Iliescu situaţia din primele zile ale Revoluţiei.

El mai relatează cum, după ce a văzut la TVR primele imagini, s-a dus în sediul televiziunii publice.

”Las maşina acasă şi cu 20 de oameni am intrat în televiziune, am spus ce am spus atunci. Apoi am plecat spre MApN, luasem legătura cu Stănculescu, ministrul s-a sinucis şi l-am găsit pe Stănculescu. Am spus «domnule, vreau să vin la voi să văd care e situaţia». Erau singurii care aveau informaţia generală. După ce am ţinut discursul de la balcon, m-am dus la Armată şi ne-am întâlnit mai mulţi, şi PePetre Romanşi alţii”, începe Iliescu să povestească prima sa implicare în Revoluţie.

”De la Televiziune m-am dus la sediul Comitetului Central, am vorbit şi pe urmă ne-am retras toţi la Armată şi ne-am pregătit ca seara să ieşim la televiziune cu ceva. Atunci am încropit acel document: comunicatul către ţară al FSN”, adaugă el.

Ion Iliescu afirmă că autorităţile de la Moscova nu ”înştiinţate” despre Revoluţie. ”Ce Moscovă să înştiinţăm? Ei s-au interesat şi la un moment dat a fost un telefon, nici nu cred că eu am vorbit direct cu ei, dar cineva i-a informat ce este. Nouă nici măcar nu ne-a trecut prin cap că trebuie să informăm din moment ce am dat un document oficial. Acela era documentul Revoluţiei române, pe care l-au preluat toţi”, a fost poziţia lui Iliescu.

La 25 de ani de la Revoluţie, Iliescu afirmă că şi-ar fi dorit ca procesul soţilor Ceauşescu să aibă loc în condiţii normale, ca oricare alt proces, dar se putea mări numărul victimelor dacă procesul nu s-ar fi derulat rapid.

”Legat de organizarea procesului, eu preferam să putem avea un proces în condiţii normale, deci să fi putut să-l ţinem încarcerat pe Ceauşescu, pe cei doi, până ce se liniştesc lucrurile în ţară şi să avem un proces public, organizat aşa cum trebuie. Din punct de vedere politic ar fi fost un mare câştig, ar fi fost un moment politic important. Numai că mureau oameni, orice oră de întârziere însemna noi morţi. Şi atunci am luat decizia să organizăm procesul tocmai pentru a curma aşa ceva. Pe 24 am luat această decizie, l-am mandatat pe Stănculescu să se deplaseze la Târgovişte unde erau încarceraţi şi în 25 a avut loc procesul. Acesta a fost televizat. A fost al doilea moment important, televizarea procesului soţilor Ceauşescu şi apoi execuţia”, spune Ion Iliescu.

Potrivit acestuia, au existat presiuni din partea populaţiei pentru ca la TVR să fie difuzate şi imaginile execuţiei soţilor Ceauşescu.

Teroriştii din acele zile ale lui decembrie 1989 rămân o enigmă şi după 25 de ani. Ion Iliescu îi caracterizează ca ”persoane total necunoscute şi pe care nici azi nu le ştie nimeni, după ce Armata, care acţionase la indicaţiile lui Ceauşescu s-a raliat mişcării populare”.

”Nu aş putea spune, s-a tot discutat, s-au vehiculat chestiuni, că au fost arabi, nu s-a confirmat nimic. Şi ăştia care au fost au plecat imediat după aceea, nu este vorba de nicio acţiune a vreunor agenţi străini”, a spus Iliescu pentru „Gândul”.

Pe de altă parte, el a precizat că mulţi oameni au pus mâna pe arme abandonate de forţele de Securitate.

”Eu am văzut acolo în sediu oameni cu arme în mână, pe care le luaseră de la Securitate, după ce au părăsit posturile. Unii au tras, alţii nu le-au folosit. A fost o debandadă generală, cine controla aşa ceva? Eu eram un civil, Petre Roman. Ce eram noi, ce pregătire aveam noi să ne asumăm? Au fost evenimente care s-au petrecut în prezenţa noastră, pe lângă noi”, a descris situaţia Ion Iliescu.

„Asta e realitatea, pe cine să condamni, pe cine să judeci?”, a comentat fostul preşedinte.

Despre banii Securităţii, Ion Iliescu a arătat: ”E o chestiune pe care nu o stăpânesc, nu pot să spun ce s-a întâmplat. Toate structurile existente până la revoluţie care au fost preluate de noile structuri, ministere, au preluat active şi pasive ale tuturor instituţiilor, inclusiv ale Securităţii, care era un departament al Ministerului de Interne. Noi am creat SRI, apoi SIE, care au preluat ce aveau de preluat şi au intrat în bugetele normale”, a spus Iliescu.

sursa mediafax.ro