Fostii sefi de stat Ion Iliescu si Emil Constantinescu au participat, luni alaturi de Presedintele Traian Basescu, la ceremonia dedicata implinirii a 10 ani de la aderarea Romaniei la NATO. Premierul Victor Ponta a refuzat sa participe la eveniment, precizand ca „e o petrecere a lui Basescu, nu are nici o treaba cu NATO”.
Pe 29 martie 2004, Romania a depus la Washington instrumentul de ratificare a Protocolului de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord.
Principalele declaratii ale oficialilor prezenti la ceremonia de la Palatul Cotroceni:
Traian Basescu: „Dupa ce am aflat momente importante ale drumului nostru catre NATO, momente care au marcat mandatele dl Constantinescu si Iliescu, a inceput si manifestarea noastra interna in NATO. Sarbatorim azi zece ani de la aderarea la NATO in cadrul celei mai ample runde de extindere din istoria organizatiei.
Romania a aderat oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare in 29 martie 2004. Aniversarea a zece ani de la aderare conicide cu 65 de ani de la crearea aliantei, moment de bilant si de reflectie pentru viitorul ei. Afirmam cu deplina convingere ca Romania a valorificat eficient dobandirea acestui statut de membru NATO.
La un deceniu, profilul Romaniei e al unui stat deplin integrat, apt sa isi indeplineasca toate angajamentele asumate, cu o greutate strategica relevanta. Romania a atins astfel cel mai inalt nivel de securitate din intreaga ei existenta. Calitatea de membru nu e un dat, vine cu o suma de responsabilitati. Este vorba in principal de sustinerea democratiei, a libertatii individuale, a suprematiei legii si a pietei libere.
Respectarea consecventa a acestor principii e prima garantie a functionarii apararii colective in Alianta.
Militarii romani iau parte in prezent la operatiunile din Afganistan si Kosovo si isi desfasoara activitatea in Marea Mediterana.
Dezvoltarea componentei europene a scutului antiracheta va permite extinderea protectiei asupra intregului teritoriu aliat din Europa. Am pledat constant pentru focalizarea pe vecinatatea estica a NATO, sursa de tensiuni si conflicte.Ne-am remarcat ca unul din principalii promotori ai politicii usilor deschise.
Recentele evenimente din Ucraina dovedesc pertinenta analizelor noastre anterioare. Nu e acceptabil in secolul 21 ca utilizarea fortei armate sa redevina instrument in atingerea obiectivelor politice sau ca spectrul razboiului sa revina ca amenintare la adresa cetatenilor si a statelor.
Astfel de momente de criza sunt momente cheie in care NATO isi probeaza relevanta. Este adevarat ca aceste operatiuni militare comune au facut ca si armata romana sa-si aduca tributul de sange. Aduc aici un omagiu celor cazuti la datorie si exprima condoleante familiilor celor care s-au jertfit in lupta.
Noile amenintari din mediul international ne obliga pe toti sa regandim raspunsul NATO. O alianta puternica si capabila sa raspunda eficient la noile provocari necesita un parteneriat trans-atlantic dinamic si robust.
Este necesara revenirea la nivelul alocarilor convenite in NATO de 2% din PIB pentru bugetul Apararii, relocarea unor capabilitati ale aliantei in Europa centrala si de Est si la granita rasariteana a NATO.
Pentru fiecare dintre noi, momentul aderarii la NATO a adus increderea ca vom putea traduce in practica idealul de securitate si stabilitate de care avem nevoie. Niciodata Romania nu a fost mai sigura din punct de vedere al securitatii, cum este astazi.”
Emil Constantinescu: Intrarea in NATO ofera posibilitatea istoricilor, a oamenilor politici, de a incerca sa examineze in profunzime aceasta schimbare importanta in istoria Romaniei, a Europei si a lumii. Din partea mea mai importanta e o confesiune.
Am inceput sa lucrez pentru acest proiect chiar in momentul in care am fost ales presedinte si ocazia s-a ivit foarte repede, pentru ca era vorba de reuniunea de la Lisabona a OSCE. Era un moment destul de dificil, iar seful SIE m-a prevenit ca Ucraina voia sa prezinte Romania ca un stat revizionist si revansard.
Am avut intilniri cu presedintele Kucima al Ucrainei si vicepresedintele SUA – Al Gore. A fost momentul in care a inceput sa se nasca ideea ca Romania sa fie o placa turnanta pentru securitate in aceasta zona
Cuplata cu reconcilierea istorica cu Ungaria, tratatul cu Ucraina a asigurat stabilitatea celor 3 mari tari din zona: Polonia, Ucraina si Romania. S-a subliniat exemplul pe care Romania l-a putut da.
In tot mandatul meu ideea a fost sa avem relatii sigure cu vecinii. Trilateralele cu vecinii au avut acest rol (cu Bulgaria, Turcia, Moldova, Ucraina, Ungaria, Polonia). Un prim rezultat s-a vazut mult mai tirziu, dupa extinderea NATO cu primele 3 tari, Parlamentele Turciei si Greciei au ratificat extinderea sub rezerva ca Romania sa fie cuprinsa in al doilea val.
Am primit telefon de la Madeleine Albrigt in care sa aratam ca NATO nu vrea sa intre intr-o disputa legata de veto-ul Frantei privind extinderea NATO cu doar trei tari (Polonia, Ungaria si Cehia).
Romania a primit ulterior diferite semnale de apreciere a stabilitatii pe care o oferea la nivel regional
Un punct crucial a fost momentul in care Romania trebuia sa acorde NATO permisiunea de survol pentru avioanele de lupta impotriva dictatorului sirb Slobodan Milosevici. Romania a avut o atitudine ferma.
Romania e cea care a salvat flota civila aeriana a Serbiei, careia i-am permis sa aterizeze pe aeroportul Baneasa, apoi a fost transferata la Kiev.
Am avut interventii personale la seful NATO ca Serbia sa nu fie bombardata de Pasti. Am acordat sprijin opozitiei democratice din Serbia. Primordiale sint relatiile cu vecinii, pentru ca acestea te pozitioneaza in fata marilor puteri. Evenimentele la care asistam acum demonstreaza cu prisosinta acest lucru.
Momentul in care, dupa ajungerea la un acord intre fortele NATO si Rusia, Rusia a intreprins o actiune militara in Iugoslavia, ocupind aeroportul din Pristina. Am luat decizia unipersonala, fara a cere aprobarea cuiva, de a anula dreptul de survol avioanelor ruse invocind o intirziere de 40 de minute a avioanelor. A fost o decizie extrem de riscanta. A fost cuplata cu decizia ca uriasul avion rusesc care transporta trupe si armament sa fie escortat de avioane romanesti.
Decizia avea un context istoric. Dupa secole in care trupele rusesti au facut ce au vrut in Romania, a fost pentru prima oara cind li s-a spus ca trebuie sa paraseasca teritoriul. In mod neasteptat, conducerea Rusiei a acceptat acest lucru. Peste 2 saptamini, premierul Rusiei, Stepasin, in prezenta presei, la o intilnire in apartamentul meu din Salzburg, si-a cerut scuze ca nu a fost respectat orarul avioanelor.
Acest lucru nu s-ar fi intimplat daca nu ar fi existat Parteneriatul strategic dintr SUA si Romania, lansat la Bucuresti in 1997, semnat de Bill Clinton si mine.
Acest parteneriat strategic plasa Romania pe o linie alaturi de Turcia, Polonia si Israel. Se opunea unei alte linii strategice: Rusia, Belarus, Ucraina, Serbia. Poate ati uitat ca Perlamentul Serbiei votase uniunea cu Rusia. Poate s-a uitat acest lucru, poate s-a uitat ce rol important a jucat Romania atunci pentru stabilitatea in zona.
Cer istoricilor sa puna toate eforturile de integrare in NATO in acord cu evolutiile interne, dar si cu eforturile de integrare in UE. Integrarea in UE era imposibila fara integrarea in NATO.
Inchei cu un omagiu adresat celor care atunci si acum reprezinta Armata, pentru ca acest proces a insemnat restructurare si sacrificii, precum si serviciilor de informatii, care s-au integrat in NATO inaintea integrarii Romaniei.
Ion Iliescu: Se implinesc 25 de ani de la revolutia din decembrie 1989. Este momentul fondator care a deschis evolutia societatii romanesti, parte a unui proces mai amplu la scara zonala.
O idee fundamentala a programului Revolutiei era scoaterea tarii din izolare externa, iar integrarea euro-atlantica a devenit proiectul esential al Romaniei pentru toate partidele politice.
La 1 martie 1990, la intilnirea primilor ministri din tarile CAER s-a adoptat decizia desfiintarii CAER
In aprilie 1990, la Moscova, la summitul Tratatului de la Vasovia s-a propus desfiintarea sa, si a intrat in vigoare in 1991.
La reuniunea din Praga din 1991, presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, nu a fost prezent, documentul fiind semnat de vicepresedintele Ghenadi Ianaev. Concomitent au inceput contactele pe dimensiunea euro-atlantica
Participarea in noiembrie 1990 la Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa a fost un moment semnificativ, ea consfintind finalul razboiului rece.
Vizita presedintelui Francois Mitterand a avut o semnificatie majora, Franta fiind un sustinator major al Romaniei. Contactele directe cu NATO au fost senificative. Au urmat doua vizite in 1991 si 1992 ale sefului NATO la Bucuresti, Manfred Woerner. A urmat vizita mea, ca presedinte al Romaniei la NATO, unde am organizat o conferinta de presa comuna cu secretarul general NATO.
Este semnificativ ca Parlamentul Romaniei a organizat o comisie speciala pentru relatia cu NATO, condusa de dl Ion Ratiu (PNTCD). Expresie a interesului Romaniei pentru NATO a fost si aderarea sa la Parteneriatul pentru Pace, forma sugerata de SUA. PFP a devenit un cadru specific de colaborare pebntru tarile candidate la aderare.
Romania a participat la operatiuni post-conflict in cadrul PFP. Dupa 11 septembrie 2001, am declarat ca Romania intelege sa actioneze de facto ca un membru al NATO. In vara 2002 am organizat un forum cu toate partidele politice si sociaetatea civila in care am discutat despre aderarea la NATO.
Momentul-cheie a fost summitul NATO del a Praga, 2002, unde cele 7 state au fost invitate sa adere la NATO
Am subliniat coincidenta ca la tot la Praga am semnat in iulie 1991 teratatul privind disparitia Tratatului de la Varsovia.
Se stie ca dupa summitul de la Praga, presedintele SUA a venit in vizita la Bucuresti. A fost un miting, ziua a fost ploioasa, dar in timpul cuvintarii a aparut curcubeul. Pe culoarele Casei Albe am vazut ulterior fotografia cu curcubeul de la Bucuresti. Premierul Romaniei de atunci, Adrian Nastase, a fost prezent la ceremonia din primavar 2004 de consemnare a intrarii a noi membri. NATO ne ofera oprotunitati pe care sintem obligati sa le punem in valoare in efortul de modernizare a societatii romanesti.
